La prima vedere, orasul Dumbraveni supranumit si „Orasul trandafirilor” sau Elisabethstadt nu pare altceva decat un alt orasel de provincie. Putini sunt cei care stiu ca acest oras are in arsenalul sau una din cele mai impunatoare catedrale armene, catedrala „Sf. Elisabetha”, ridicata in anul 1850.Materialele de constructie folosite au fost piatra de granit şi caramida, iar arhitectul care a coordonat ridicarea edificiului a fost Chinder Francisc. Stilul intalnit in configuratia constructiei este cel gotic. Altarele, sapte la numar, sunt pictate in stil clasic italian si sunt închinate patronilor spirituali, dupa cum urmeaza:

Altarul principal – inchinat Sfintei Elisabeta, patroana bisericii;
Altarele laterale: – altarul Maicii Domnului şi a Sfantului Rozariu,unde se afla si o statueta a Maicii Domnului;
Altarul Sfantului Stefan, Primul Martir;
Altarul Sfinuilor Ioachim si Ana;
Altarul Preasfintei Cruci si Maicii Indurerate;
Altarul Sfantului Grigore ,Iluminatorul Armeniei;
Ultimul altar, al Sfantului Iosif Tatal.

In fiecare an la data de 15 august, este oficiata o slujba speciala in limbile: maghiara, armeana si romana. La sfarsitul slujbei, statueta Maicii Domnului este scoasa afara de fetele din comunitatea armeana si impreuna cu preotul bisericii se inconjoara centrul orasului astfel incat statueta sa fie vazuta de toata lumea.

In Scaristia bisericii se pastreaza si astazi vesmintele a 15 preoti, vechi de peste 200 de ani. Atat textura cat si culoarea difera in functie de evenimentele importante ale comunitatii, de exemplu de Craciun si de Paste erau folosite vesmintele rosii, pentru inmormantari cele negre, iar vesmintele de peste an variau de la verde pana la galben si albastru.

Cărţile de cult folosite în timpul ritualurilor sunt redactate în limba maghiară, alături de acestea fiind rostite şi câteva cântări în limba armeană. Biblioteca existentă în catedrală conţine un patrimoniu bibliografic inedit, format din cărţi de cult în limba armeană, latină şi maghiară a căror vechime depăşeşte trei secole.

Catedrala a fost initial construita cu doua turnuri, dar legenda spunce ca ,in timpul unei vijelii din 1913, unul din turnurile catedralei a fost rasturnat impreuna cu clopotul din interiorul acestuia in mijlocul strazii.

Desi este a doua catedrala armeana ca marime din tara, nu cred ca ii este acrodata destul atentie si ingrijire, atat din partea locuitorilor cat si din partea autoritatilor. Intrebarea mea este: Am devenit oare mult prea indiferenti fata de comorile nationale, istorie si religie? Atat de indiferenti incat sa preferam sa le uitam decat sa depunem un minim efort pentru a le promova ?