Titanic Vals este un spectacol jucat la Teatrul Notarra, teatru care nu-și închide stagiunea pe timpul verii și ne permite astfel să avem acces la montările de acolo. Regia, ce aparține lui Dinu Cernescu, este ”cuminte”, iar textul lui Tudor Mușatescu nu suferă modificări sau invenții regizorale.

Decorul reprezintă interiorul unei locuințe de la începutul secolului XX, mai precis salonul unde se reunește întreaga familie: o masă rotundă, cu jilț, unde ”tronează” mam’mare Chiriachița (Ruxandra Sireteanu) și o canapea unde, de cele mai multe ori se așează copiii: Sarmisegetuza (Ioana Calotă), Gena (Raluca Gheorghiu), Traian (Alexandru Mike Gheorghiu) și Decebal (Gabriela Crișu).

Spectacolul este plin de momente comice, dar din păcate ele aparțin doar scriiturii , căci actorii le dau de cele mai multe ori o nuanță expozitivă. În text, răsturnările de situație nu lipsesc, dar, în spectacol, actorii le fac să pară previzibile.

Sora vitregă, Gena, ”martira familiei”, cea care se sacrifică pentru onoarea surorii ei și se dă drept mama copilului bastard, pare mai degrabă, din jocul Ralucăi Gheorghiu, indiferentă, fadă și lipsită de sentimente. Ea contrastează cu sora ei, Sarmisegetuza, care își duce rolul la extrem și pare cuprinsă de ”sentimente mărețe” chiar și atunci când situațiile din spectacol nu o cer.

Tatăl, presupusul cap al familiei, este mai degrabă cel care este condus de familie, mai precis de soacră, Chiriachița și de soție, Dacia. El este bărbatul molcom, care nu ia hotărâri decât obligat și care e acuzat că a cheltuit prea mulți bani atunci când și-a cumpărat o pălărie nouă. Cu toate astea, el e cel care, în final reușește să-și reunească familia. Personajul interpretat de Sorin Cociș, nu este convingător nici măcar în momentul în care se hotărăște să ia o decizie de unul singur.

Mam’mare, personajul Ruxandrei Sireteanu, cea care dă în cărți și a cărei singură preocupare este să-i iasă pasențele, dar care-și sprijină permanent fiica și își apără familia, este cel mai hotărât și convingător personaj din spectacol.

Dacia, soția lui Spirache, încearcă să parvină, aspiră la o viață mai bună, la mutarea în București și pentru asta face orice ca soțul să ajungă deputat. Personajul Luminiței Erga întruchipează perfect tipul femeii sigură pe sine, dură, dar și falsă, căci sentimentele ei pentru copilul Genei, cea alungată că a călcat strâmb, se schimbă atunci când află că micuțul este moștenitorul averii lui Tache, îl renegă din nou când află că a fost o greșeală și îi reacordă întreaga atenție atunci când descoperă că este, de fapt, fiul Mizei.

Întrebarea ce se naște este următoarea: este spectacolul un basm al Cenușăresei, unde fata vitregă și infirmă este renegată, dar în final integrată familiei sau un portret de familie destrămată și ulterior reunită?

Ana Smaranda TEODORESCU