De ce vrei, cu adevarat, sa faci parte din redactia produsin.ro?

Despre “a voi”

Nici acum, când în sfârșit m-am apucat să scriu primele cuvinte ale acestui articol, nu cred că știu exact de ce am ales să particip la această selecție. Prefer să planeze puțin mister asupra circumstanțelor care m-au pus în această situație. Vreau să cred că sunt aici cu un scop, care abia la final mi se va arăta.

Atunci când am primit mail-ul în care eram anunțată că am fost selectată, m-a cuprins o stare ciudată de reverie și o poftă nebună de scris. Mi-am dat seama că de ceva timp parcă îmi amorțiseră degetele și gândurile și nu mai fusesem capabilă să scriu ceva. Acum simțeam cum mi se dezmorțesc și cu ele dezmorțite, am trimis mail-ul înapoi.

Primul lucru care face din redacția produsin un țel important pentru mine, este faptul că își propune să promoveze ”produsele” românești. Mi s-a întamplat de multe ori ca în timpul conversațiilor cu un străin să primesc sfaturi despre locurile care merită vizitate în propria mea țară. Și pun acest incident în seama lipsei de interes față de ce este al nostru. ”Răsfoind” site-ul produsin, am dat peste interviul lui Ovidiu, interviu care mi-a dat un impuls și mai mare de a scrie și de a-mi promova valorile naționale.

Această redacție îmi oferă posibilitatea de a mă ocupa cu interes și de articolele ce urmează să le trimit (asta pentru că scriu despre ce este ”al meu”) și de a mă ocupa de facultate. Este un avantaj pentru mine faptul că nu există o redacție ”fizică”; este excelent căci astfel suntem reuniți din mai multe părți ale țării și informația este mai vastă.

Văd ca pe ceva măreț faptul că am ocazia să scriu pentru acest site, chiar din simplul motiv că sunt mai aproape de informație. În articolele publicate de către colegii mei, am descoperit în mare parte lucruri de care nici nu aveam habar și care probabil nu le-aș fi aflat dacă nu eram implicată în această selecție.

Îmi este greu să mai continui cu motivele pentru care vreau să fac parte din această redacție. Uneori ceea ce vreau mi se fixează ca o pată de care nu mai pot scăpa, dar care până la urmă va ieși cu bine.