Competitivitatea ajuta la formarea personalitatii, te ajuta sa te dezvolti si creeaza specialisti, pentru ca ceea ce defineste un specialist este faptul ca a intrat in competitie cu celelalte persoane din campul lui de activitate si a castigat, a acumulat mai multe informatii si a devenit un expert in domeniul sau. Din pacate, competitia nu este intodeauna buna.

In Romania, si mai ales in Bucuresti, competitia este prezenta in orice aspect al vietii: de la locul de parcare pana la locul in universitate. Candidam cate 10-15 persoane pentru un loc in cadrul facultatii la care ne dorim sa studiem, ne chinuim 10-15 minute sa gasim un loc de parcare, aplicam cate 100-150 de persoane pentru acelasi job. Un studiu recent releva faptul ca in Romania sunt cele mai mici sanse de angajare din Europa, cu toate acestea, Bucurestiul este cea mai scumpa capitala din Europa. Competitia a dus la aparitia unui fenomen bizar, majoritatea face mai mult de o facultate pentru a-si creste sansele de angajare. Din pacate, curand o sa se ajunga sa fie o cerinta standard sa ai doua facultati.

Peste 50% din locurile de munca sunt nesigure in perioada aceasta, ceea ce dezvolta spiritul competitiv. In astfel de situatii competitia creeaza monstri, creeaza disfunctii in cadrul colectivului de munca, intre colegii care ajung sa se “sape” unul pe altul, considerand ca, daca reusesc sa elimine un competitor, jobul lor va deveni mai sigur.

Banii fac intodeauna competitia mai acerba. In multe dintre situatiile in care banii sunt la mijloc, ei ajung sa deterioreze relatiile de prietenie sau relatiile din cadrul unei familii. E grav faptul ca am ajuns sa ne exprimam de multe ori afectiunea sau supararea cu ajutorul banilor. Masuram sentimentele in sume de bani pentru ca au devenit mai importanti decat iubirea, onoarea sau prietenia. Este adevarat, asta nu se intampla doar in Romania, dar aici lucrurile au tendinta de a deveni mai serioase si, din pacate, repercusiunile pot fi foarte grave.

Am discutat recent cu niste straini care mi-au spus ca au observat diferenta dintre Bucuresti si restul tarii in ceea ce priveste caracterul romanilor. In Bucuresti sunt mult mai agitati, mai ostili si foarte stresati. Aici toata lumea este grabita, oamenii spun mai rar “multumesc” si nu sunt la fel de primitori ca in restul tarii. E adevarat ca toata lumea aici se grabeste. Asta mi-a amintit de o gluma care spune ca o nanosecunda este timpul scurs de la aparitia culorii verde la semafor pana cand se aude primul claxon in Bucuresti. De ce ne grabim atat de tare? Pentru ca suntem intr-o constanta competitie. Trebuie sa fim primii la locul de munca, la facultate sau acasa.

Eu cred ca este foarte importanta competitia in formarea caracterului fiecaruia dintre noi, dar nu este definitorie. Cred ca trebuie sa fim altruisti si sa ne amintim ca ceea ce ne defineste pe noi ca romani este faptul ca suntem ospitalieri, sa nu uitam sa fim buni, sa spunem “te rog” si “multumesc” mai des. Imaginea Romaniei este facuta de noi si trebuie sa intelegem ca schimbarea pe care vrem sa o vedem incepe cu noi.