Sa ne amintim astazi ca putem. Ca suntem capabil de fapte mari, de decizii ce influenteaza soarta a milioane de oameni si de decizii ce schimba lumea. Sa ne amintim putin de decembrie 1989. Drumul pe care am ajuns pana acolo a fost insa unul greu si lent, caci marea masa de oameni nu era informata insa era dezorientata si dezradacinata. De aceea puterea comunismului a reusit sa se impuna destul de usor , la inceput.

Cum rezistenta era pedepsita imediat putini au fost cei ce au avut curajul sa se opuna atat timp cat si ferestrele si peretii si telefoanele si compartimentele de tren aveau urechi si atat timp cat multi erau capabili sa tradeze pe altcineva doar pentru a-si asigura un trai cat mai bun, si asta intr-o periodata de mari lipsuri. Cei cu capul in nori ar putea afirma ca a fost o perioada buna ca  „Uite d-le cate s-au facut atunci”. Dar uita ca toate s-au facut cu sange nevinovat.

E adevarat ca a existat si o parte pozitiva, aceea ca poporul nu a fost nevoit sa gandeasca pentru el insusi ci a intrat de sub conducerea domnitorului direct sub alt tip de putere totalitara ce le oferea, insa, falsa idee ca ei sunt cei ce conteaza si ca sunt protejati. Faptul ca existau locuri de munca era doar un mod de a stoarce totul din fiecare individ, oamenii devenind asemenea unor pioni. Iar faptul ca majoritatea isi puteau cumpara o Dacie sau ca mergeau vara la mare era doar un mod de a lasa senzatia de libertate si bunastare intr-un loc in care doar de bunastare si libertate nu putea fi vorba.

Azi inca nu suntem suta la suta obisnuiti cu libertatea pe care am capatat-o acum doua decenii dar  deja incepem sa uitam cum am ajuns aici. Cei tineri sunt cei mai predispusi la a nu intelege ca tara noatra nu poate fi inca la acelasi nivel cu tari ce au fost libere dintotdeauna. E adevarat ca am recuperat mult si ca azi avem tot ce au si cei de peste hotare: telefoane mobile de ultima ora, gadget-uri scumpe si magazine de moda de lux. Dar sunt niveluri la care a aduce din strainatate si chiar a produce in Romania  nu este de ajuns. De aceea avem nevoie de oameni ce constientizeaza adevarata situatie a Romaniei dar sunt hotarati sa faca ceva in privinta asta si nu fug de responsabilitati.

Sa ne amintim deci ca putem trece Dunarea inotand doar pentru a ne bucura de libertate. Sa ne amintim ca am avut curajul sa strangem mii de oameni in acelasi loc si sa spunem NU. Si dupa ce ne amintim toate evenimentele tragice ce au avut loc, numele tuturor ce au murit pentru a oferi celor ce au ramas ceva mai bun, sa ne punem o intrebare: oare ne oprim aici? Sau mai sunt multe lucruri de facut ce au nevoie de fiecare cetatean al acestei tari? Lupta pentru a fi o tara cu adevarat europeana nu poate fi redusa la un singur act ci trebuie sa fie o miscare continua.

De aceea propun sa nu uitam de unde am plecat si unde am ajuns. Si daca totusi am uitat atunci sa ne reamintim.

Surse poze:

www.wikipedia.com