Ciobănescul mioritic românesc 6.8105

Ciobăneştii româneşti sunt câini puternici şi rustici fiind  partenerii de veacuri ai ciobanilor români din Munţii Carpaţi.

Principala lor misiune a fost şi este aceea de a păzi şi proteja turmele şi avuţia stăpânului de prădători (animale sălbatici sau hoţi). Astăzi, ciobăneştii româneşti sunt din ce in ce mai apreciaţi atât de oamenii ce trăiesc în mediul urban cât şi de cei din mediul rural, fiind crescuţi pentru pază sau chiar ca animale de companie, datorită temperamentului echilibrat şi devotamentului arătat stăpânilor.

Descrierea rasei

Câinii care aparţin acestei rase au un corp masiv, acoperit în întregime de o blană lungă şi ciufulită, colorată în nuanţe deschise.

Capul acestor câini este masiv, botul este puternic, îngustându-se treptat spre nas.  Lungimea botului este mai mică decât cea a capului.

Nasul lor este bine dezvoltat, larg şi negru. Urechile acestor câini nu sunt foarte mari, aşezate  în partea de sus, fiind triunghiulare, atârnând de fiecare parte a capului. Ochii acestor câini sunt de mărime medie, de formă puţin ovoidală şi au culoarea chihlimbarului. Gâtul trebuie să fie musculos şi masiv, de lungime medie.

Corpul lor este rectangular, de lungime medie, având spatele solid, larg şi musculos, pieptul fiind  moderat pronunţat. Umerii acestor câini sunt şi ei largi.

Coada este aşezată sus, în repaos atârna în jos, vârful ei fiind puţin curbat. Cand sunt în acţiune, coada este purtată în sus, la înălţimea spatelui, fără a fi însă aplecată peste acesta. Blana acestor câini este lungă şi abundentă, acoperind întreg trupul lor, inclusiv capul şi picioarele.

Blana superioară este uşor ondulată, mai rezistentă şi lungă (8-16 cm), iar cea inferioară este mai densă şi mai moale. Culoarea de bază pentru aceşti câini este de obicei albul, crem deschis sau gri pal, uneori cu pete de aceste culori. Este preferată pielea colorată în gri. Urechile şi coada pot fi decupate.

Ciobănescul mioritic are un temperament vioi, dar echilibrat. Este atent şi vigilent, disciplinat şi foarte ataşat stăpânului, dar neîncrezător faţă de străini. Îşi apără cu mult curaj stăpânul şi turmele, necunoscând frica.

Este un câine foarte rezistent la condiţii dificile de existenţă. Orice viitor proprietar trebuie să ştie că un mioritic are nevoie de spaţiu, de mişcare şi că apartamentul nu este nici pe departe locul potrivit pentru creşterea unui astfel de câine. În plus, mioriticul trebuie hrănit corespunzător necesităţilor specifice taliei şi etapei de dezvoltare.

Şi totuşi puţini cunosc faptul că de foarte multe ori căţelul este cel care îşi alege stăpânul. Pentru că puii de mioritici sunt irezistibili, cei interesaţi să adopte un astfel de exemplar nu reuşesc să ia o decizie obiectivă.

Sursa de informare: http://ciobanesti.4t.com/