De la vârsta de 5 ani a început sã studieze vioara împreunã cu tatãl ei, profesor la o şcoalã de muzica din Bucuresti, iar de la vârsta de 16 ani a început sã cânte.

“M-am nascut in Bucuresti, intr-o familie de muzicieni, si pot spune ca am avut parte de o copilarie linistita. Eram o fata cuminte, iar la scoala eram data mereu de exemplu. In afara muzicii, fara de care nu pot trai, imi mai placeau literatura si limbile straine si, iata, s-a dovedit ca mi-au fost de mare folos. Tata a fost un excelent violonist. Am fost inzestrata de la Dumnezeu si de la parinti cu harul de a canta usor orice gen de muzica. Imi aduc aminte ca in casa noastra se audia numai muzica clasica, iar eu eram dornica sa aud si altceva. De aceea, ma ascundeam pe la vecini, unde le ascultam pe Roxana Matei, Aida Moga, care erau atunci in mare voga. Tata se uita la ceas si, cum dispaream un pic, cum intreba de mine. Mai tarziu, cand el a inteles ca muzica era viata mea, a inceput sa ne permita sa ascultam si alte genuri.”
Aceasta este declaratia Aurei Urziceanu,data unei publicatii româneşti.

A plecat pentru o perioada as spune destul de lunga in Canada si SUA, exact dupa ce a fost premiata cu locul doi la Festivalul National de la Mamaia,in anul1969. Aici il intalneste pe bateristul Ron Rully, cu care se casatoreste. Reintorcandu-se pentru scurt timp acasa, ea reprezinta, in 1971, Romania la Festivalul International de la Knokke din Belgia, unde a castigat “Cupa europeana”, “Cupa lumii” si “Premiul Presei” intr-un concurs extrem de dificil impotriva unei echipe americane.
In 1972, participa pentru prima oara la Festivalul de Jazz Newport de la New York, impreuna cu Duke Ellington, unde este foarte bine primita de catre critici si presa. In 1974, Aura aduce pe lume un baietel, pe nume Elia Christopher. Au urmat apoi turnee in intreaga lume, aparitii televizate si la radiouri, solicitari din partea agentiilor de publicitate pentru a realiza gingle-uri.
Aura Urziceanu a cantat alaturi de interpreti renumiti precum : Quincy Jones, Duke Ellington, Thad Jones, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn si Mel Lewis.

Plecata de 35 de ani din ţarã şi stabilitã în Canada, dupã cãsãtoria cu Ron Rully, Aura Urziceanu nu a renunţat niciodatã la cetaţenia românã, fiind mândrã de apartenenţa ei.

Întrebatã dacã se va întoarce în Romania Aura Urziceanu declara:
“Categoric! Aici este casa mea, pamantul sfant unde m-am nascut. Ma voi intoarce aici, cu sotul meu, atunci cand nu voi mai fi atat de prinsa in concerte si proiecte muzicale. Nu stiu unde ne vom stabili si nu are importanta daca la Bucuresti sau la munte. Oriunde in Romania este frumos. In plus, ori de cate ori am avut ocazia, i-am invitat pe straini sa vina sa ne vada tara, cu oamenii si locurile ei atat de frumoase si speciale!”

Discografie

Mini-discuri

•EDC 10.224 (1971, Electrecord)
•45-STM-EDC 10.316 (1973, Electrecord) – cu Cvintetul de jazz Bucureşti
Albume
•Aura (1972, Pink Elephant PE 877-017)
•STM-EDE 0834 (1973, Electrecord)
•Seară de jazz (1974, Electrecord STM-EDE 0938) – cu Septetul de jazz Bucureşti
•Oh, My Love (1974, Electrecord STM-EDE 01029)
•Thad & Aura (1977, Four Leaf Clover) – cu Thad Jones
•Once I Loved (1981, Electrecord ST-EDE 01892)
•Dulce cîntec românesc (1982, Electrecord EDE 02167) – cu George Urziceanu
•Over the Rainbow (1984, dublu album, Electrecord ST-EDE 02505 şi ST-EDE 02506)
•EDE 02803 (1986, Electrecord)
•I Found Love Again (1996, Bask Records) – sub numele Aura Borealis[3]
•Dor de viaţă (2000, Bask Records)

Reeditări

•I Found Love Again (1997, Electrecord)
•Dor de viaţă (2001, Electrecord)
•Seară de jazz (2003, P-Vine)
•Over the Rainbow (2003, P-Vine)
Compilaţii cu alţi muzicieni
•Melodii din toată lumea IX (1971), Electrecord

Surse: www.wikipedia.org
http://auraurziceanu.wordpress.com

Ea dispune de 12 partii de schi, cu grade diferite de dificultate ( o partie olimpica, trei partii pentru coborare si slalom urias, o partie pentru slalom special, doua trambuline etc.), terenuri de sport ( pentru tenis, minigolf, handbal, baschet), un lac, un funicular, un teleferic, un skilift, bazine acoperite, saune, sali de gimnastica medicala, discoteci, baruri si restaurante etc. Cazarea este asigurata in buna parte in hoteluri de lux sau de categoria A, in vile sau cabane.
Deseori, iarna, temperatura ajunge la -15oC,asa ca daca va incumetati sa veniti in acest paradis montan,aveti grija sa va luati cele mai groase obiecte vestimentare din garderoba.

Prima menţiune documentară a locaţiei datează din 1427, în contextul activităţilor de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. . În 1951, la Poiana Braşov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă.
Vã recomand statiunea turistica Poiana Brasov datorita aerul curat existent, puternic ozonat, lipsit de praf si particule care provoaca alergii, datorita presiunii atmosferice relativ scazute, si ionizãrii intense.Toti acesti factori naturali sunt recomandati pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine (hipertiroidie benigna), pentru boli ale aparatului respirator (sechele ale pleureziei sau sechele virale sau ale pneumoniei bacteriene, pentru anumite forme de astm bronsic si de bronsita astmatiforma cronica).

Plecând din staţiunea Poiana Braşov se poate ajunge la cabanele de pe Postavarul şi Cristianu Mare , precum şi la cetatea tãrãneascã a Râsnovului (secolele XIV-XVII),; pot fi organizate excursii la monumente istorice si de arta din orasul Brasov ( turnurile si bastioanele vechilor fortificatii ale orasului (secolul XV); Biserica Sf. Bartolomeu, in stil gotic timpuriu (secolul XIII); Biserica Neagra, construita in stil gotic, intre anii 1385-1476, adapostind in prezent o vasta colectie de carpete orientale; Casa Sfatului si multe alte obiective turistice si culturale.

Desi Poiana Brasov este o statiune predominant vizitata in sezonul rece,ea are multe de oferit si in celelalte anotimpuri.Spre exemplu cadrul natural este nemaipomenit pentru vacante relaxante,si mai racoroase atunci cand canicula ne topeste,iar marea pare o destinatie banala.

Asadar,va recomand cu caldura,statiunea Poiana Brasov din Brasov,pentru vacante,mini-vacante sau de ce nu chiar o zi de neuitat in acest paradis montan.

Sursa: www.comeinromania.com
www.wikipedia.org

Steagul(Transilvania)

Unul dintre elementele componente ale recuzitei ceremoniale este steagul de nunta,folosit cu precadere in Transilvania.Cu o saptamana inainte de nunta,nasul numea un fecior,numit stegar,care sa faca steagul,dar uneori steagul era facut chiar de nas.Sambata seara,inainte de nunta,steagul era prins in poarta nasului.
In Sibiu se faceau doua steaguri,pentru fiecare mire.Steagul era format dintr-un bat pe care se coseau naframe,panglici colorate,doua cununi de iedera,ciucuri cu zurgalai.
Steagul era purtat de stegar,iar in timpul nuntii el trebuia sa aiba grija de el,pentru ca tinerii flacai incercau sa-l fure.Apoi steagul era asezat pe casa,infipt in acoperis,iar a doua zi dupa nunta ,steagul era desfacut iar pangliciile de pe steag erau impartite prietenelor miresei.

Bradul de nunta(Moldova,Oltenia,Transilvania)

Bradul de nunta se facea sambata seara inainte de nunta.Se puneau cate doi brazi la mireasa,doi la mire,doi la nasi.Bradul obisnuia sa fie impodobit cu ghirlande de hartie,zurgalai,panglici colorate,naframe,iar in varful bradului se punea o sticla de tuica sau un cozonac,iar in timpul nuntii bradul era asezat de catre tineri la poarta casei.Tinerii care aveau curajul sa se urce in varful bradului sa ia cozonacul sau sticla erau rasplatiti chiar cu premiul dupa care s-au urcat in brad.Dupa nunta,bradul ramanea la poarta pana se usca,in semn ca acolo a avut loc o nunta.

Pomul de nunta(Transilvania)

Pomul de nunta era de fapt reprezentat dintr-o creanga de prun incarcata cu desagi pline cu turte,mere,pere,se mai puneau si batiste,carpe.hartii colorate.Numarul pomilor la o nunta putea fi foarte mare,deoarece apropae fiecare nuntas venea cu cate un pomisor la nunta.Pomul era dus la fata acasa,iar dupa nunta pomul,respectivi pomii ramaneau la nas.

Marul(Transilvania si Moldova)

Se obisnuia ca sa se impodobeasca crengi de mar,care erau duse la Biserica,pentru a fi sfintit de catre preot.

Colacii de nunta(Moldova,Transilvania)

Se faceau mai multi colaci,pentru mire,mireasa,stegar si cumetrii.

Colacul miresei(Moldova si Transilvania)

Colacul miresei era rotund,impletit in 3,cu spartura la mijloc si cu panglici.La Biserica,acest colac se punea pe capul mirilor,ca semn al uniunii lor pe veci.

Asa-i ca parca va vine cheful sa va casatoriti in stil traditional?

Sursa: www.traditii.ro
www.wikipedia.org

În 1495, când şi-a deschis porţile Prima Şcoală Românească, era lucru mare. La şcoală venea doar alesul satului, ca să înveţe şi să devină dascălul, notarul sau chiar preotul satului. Venea la şcoală, şi aducea o găleată de grâu, un car cu lemne şi 4 florini (bani cu care cumpărai 3-4 boi), şi studia gramatici, învăţătură bizantină, pilde din biblie, dar şi filozofia secolul XVI, citate din Aristotel, Democrit şi alţii.
În anul 1583 au avut loc aici primele cursuri în limba română. aici în Actuala clădire datează din anul 1760. În prezent edificiul adăposteşte “Muzeul Prima Şcoală Românească”, sub conducerea filologului Vasile Oltean.

Cele aproximativ 4.000 cărţi vechi şi peste 30.000 documente precum şi numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaştere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri.
Prima Scoala Romaneasca cuprinde 5 Sali distincte,fiecare cu o valoare culturala deosebita.Salile sunt : Sala “Anton Pann” ,Sala “Diaconul Coresi” ,Sala “Cartea, factor de unitate naţională” ,Sala “Cartea şi cărturari braşoveni” ,Sala “Cu Vatră” .

Sala “Anton Pann”

Sala „Anton Pann” aminteşte atat de popasurile marelui povestitor,dar si de scoala cea veche.Datorita poasurilor sale repetate,s-au pastrat numeroase carti si documente cu o valoare deosebita. Atestată de cronica locală la anul 1495, când “s-au zidit şcoala şi biserica”, şcoala din Şchei îşi confirmă existenţa în condiţiile anului 1390, când se emite Bula papală a lui Bonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual şcolar) presupune existenţa şcolii în secolele XI-XII.

În jurul şcolii s-a fondat un cerc de cultură, tipărindu-se cele dintâi cărţi de cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către braşoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Şoanu, formându-se şi o adevărată şcoală de copişti prin activitatea de traducere, copiere şi transcriere a cărţilor de cultură şi cult de către slujitorii bisericii şi ai şcolii.

Sala “Diaconul Coresi”

Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi şi colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Şerban Coresi, Toma, protopopii Iane şi Mihai ş.a.) au realizat cele dintâi cărţi de circulaţie în limba română, făcând posibilă biruinţa definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ţinuturile româneşti, consfinţind astfel unitatea spirituală a acestui popor. Dintre exponatele acestei săli menţionăm: “Cazania a II-a” (”Cartea românească cu învăţătură”) tradusă în Şchei ,”Psaltirea”, “Sbornicul”, “Octoihul”.Iar tiparnita sa poate fi vazuta si astazi.

Sala “Cartea, factor de unitate naţională”

Carti valoroase expuse: “Biblia de la Bucureşti” (1688), “Cazania lui Varlaam” (1643), “Îndreptarea legii de la Târgovişte” (1652), un “Tetraevanghel” miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, manuscrise de înţelepciune creştină din secolul al XV-lea, cărţile Şcolii Ardelene (”Lexiconul de la Buda”, “Istoria pentru începutul românilor în Dachia” şi “Ortografia română” ale lui Petru Maior ş.a.).

Sala “Cartea şi cărturari braşoveni”
Carti expuse in aceasta sala: ”Omiliarul” ,”Molitvelnicul popei Bratu”, “Cronica protopopului Radu Tempea II”, “Parimiarul protopopului Vasile”, alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului “Andrei Şaguna”, realizate de Mişu Pop, precum şi opereta “Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.

Sala “Cu Vatră

Aceasta salã este deosebitã deoarece permite vizitatorilor sã guste o micã parte din tradiţiile locale,prin faptul cã aici este amenajat un mic colţ etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă şi obiecte casnice specifice Şcheiului
Daca nici toate elementele pe care vi le-am prezentat nu v-au convins,atunci va invit sa vizitati Prima Scoala Romaneasca si sa imi prezentati impresiile voastre.

Sursa: www.comeinromania.com
www.wikipedia.org

Sambata dinaintea nuntii

Sambata,cea de dinaintea nuntii,acasa la mire sau la mireasa,depinde de caz,se adunau flacaii si fete si intindeau o hora mare.Petrecerea lor tinea pana la miezul noptii,timp in care tinerii dansau si gustau din bucatele aflate pe masa.Mirele era barbierit,iar mireasa il stropea pe fata cu busuioc si apa,pentru a aduce noroc,si a-i mentine pe amnadoi la fel de fericiti ca in momentele respective.In decursul serii mirii faceau schimb de haine,fata purta hainele baiatului,iar baiatul hainele fetei.

In unele locuri din Moldova,petrecerea era tinuta neaparat la mire acasa,iar fata trebuia sa innopteze pana a doua zi acolo.

In Transilvania petrecerea din sambata de dinaintea nuntii are loc in ambele case,atat in cea a mirelui,cat si in cea a miresei.La mireasca acasa se joaca hora,si se mananca,iar la mire acasa au loc obiceiuri traditionale,spre exemplu sarantau,un dans popular.Mireasa coase pe palaria mirelui varsta sa,palarie pe care el o va purta in ziua nuntii.Fetele fac azima,adica paine nedospita,pe care viitoarea mireasa o rupe deasupra capului si o imparte fetelor,pentru a avea acelasi noroc ca si ea,sa-si gaseasca alesul inimii si
sa se marite si ele.Tot in aceasta zi se duc brazii acasa la mireasa in semn de belsug,iar mirele este barbieri,intr-un mod simbolic desigur,cu sapa sau cu coasa.

Obiceiuri dupa nunta

Dupa nunta exista traditia ca tinerii,proaspat casatoriti sa mearga la masa la socrii mici si la nasi,cu bucate alese.
In Moldova,insurateii merg cu bors de gaina,friptura,galuste,rachiu,prajituri.Nasul este cel care trebuie respectat toata viata de catre familia cununata,iar insurateii sunt obligati sa il ajute la treburile agricole,mereu cand este nevoie.
In Oltenia,luni dimineata dupa nunta,nasul merge cu un butoi legat cu panglici rosii,butoi plin cu rachiu,la socrii mici.Daca mireasa fusese fecioara pana la cununie,rachiul este indulcit cu zahar si colorat ca sa devina rosul,daca ea nu fusese fecioara atunci in rachiu se punea cenusa si ardei iute.
Tot luni dimineata se obisnuieste ca mireasa sa mearga la fantana,unde sa rastoarne o galeata cu apa.Vornicul pune bradul de nunta in galeata,iar mireasa rupe din el si imparte invitatiilor.

Toate aceste traditii ne amintesc,de ce suntem un popor deosebit!

sursa: www.traditii.ro
www.wikipedia.org

Sărbătoarea lor reprezintă un complex de obiceiuri care combină practici pre-creştine cu manifestări creştine pentru a reda vechiul mit al morţii şi renaşterii rituale a timpului calendaristic.
„Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi… iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci” (Julius Teutsch, cronicar sas).

Braşovenii şi turiştii prezenţi la eveniment asistã la un spectacol care include numeroase elemente mitice,ritualice,cu caracter ceremonial şi uneori chiar de magie,deoarece junii defileazã pe caii lor şi reproduc obiceiurile pe care aceştia le-au moştenit de la strãmoşi: faptul ca ei defileazã cãlare şi îmbrãcaţi de sãrbãtoare,drumul parcurs de ei în fiecare an care este urmat cu sfinţenie: dimineaţa junii coboară călare în cetate, trec pe la vătaf, armaş mare şi armaş mic (serje), după care în jurul orei 10 se îndreaptă spre Piaţa Prundului (azi Unirii) din faţa Bisericii Sfântul Nicolae, unde mai inainte preotul paroh le sfinţeşte steagurile, ca apoi toţi sã inconjoare statuia eroului necunoscut.
Urmează încolonarea grupurilor după o ordine tradiţională: mai întâi Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori.

Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troiţa Căpitanului Ilie Birt, unde cântă „Hristos a înviat!”, fiecare grup în parte, apoi coboară pe strada Mureşenilor până la Bulevardul Revoluţiei, după care urcă, ocolind pe strada Nicolae Bălcescu, trec de „Poarta Şchei”, în sus pe strada Căpitan Ilie, strada Pe Tocile spre „Capul Satului” pe strada Podul Creţului şi de aici la Pietrele lui Solomon.
Pe intreg parcursul drmului strabatut de Juni,ei sunt intampinati cu aplauze si urale de catre spectatori.

Odată ajunşi la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moşi strămoşi, la mesele lor, care altădată erau nişte ridicături de pământ (eminente romane), dar azi s-au aşezat peste ele mese de lemn şi metal. Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscută ca „Hora junilor”. Urmează şi alte jocuri: sârbă, brâul, breaza, bătuta , fiind invitate la joc şi fetele
Documentele atestă că în anul 1931 existau şapte organizaţii ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înfiinţat este cel din 1924 grupul Junilor Braşovecheni, format numai din bărbaţi căsătoriţi.

Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanţi, Junii Albiori, Junii Roşiori şi Junii Braşovecheni.

Asadar,nu pierdeti acest spectacol plin de magie,care are loc in Brasov,in fiecare an.

Cu siguranta nu veti regreta aceasta experienta,aceasta intanire cu traditia.

Sursa: www.wikipedia.org

In general portul romanesc,are ca si trasatura comuna faptul ca are aceeasi asemanare indiferent de zona,dar ceea ce il deosebeste in fiecare zona a tarii sunt diverse elementa: schimbari de croiala,modul de folosire a podoabelor,a realizarii pieptanaturii,etc.
Portul popular romanesc isi are radacinile bine fixate in porturile vechilor traci,geti si daci,dar putem observa si o asemanare in ceea ce priveste portul poparelor din Peninsula Balcanica.Nici macar trecerea timpului nu a putut sa aschimbe caracteristicile esentiale ale portului,ele ramanand intacte si nealterate.Din contra, de-a lungul timpului taranul roman si-a dovedit spiritul creativ si si-a pus imaginatia in functiunea,inovand mereu portul popular romanesc,atat in ornarea teasturilor si a broderiilor,cat si in obtinerea culorilor de natura vegetala.

Portul popular romanesc se imparte in mai multe categorii,in functie de anotimp,de ocazii festive,varsa si sex,adaptandu-se ocupatiilor specifice fiecarei zone.Asadar,portul popular poate fi mai simplu,ca cel folosit in timpul muncilor de zi cu zi,cu precadere la muncile agricole,sau poate fi deosebit ornat,cel folosit in timpul ceremoniei matrimoniale.

Diferentierea portului se face si in functie de varsta,asadar un copil va avea mereu un port popular diferit fata de cel al unui adult,iar o fata nemaritata poate fi deosebita prin felul in care are aranjat parul,de una maritata.

Portul femeiesc

Portul popular al unei femei este compus din urmatoarele elemente: camasa,poale,iar piesa care acopera partea de la brau in jos se diferentiaza de la o zona la alta.Ea are diferite denumiri,in functie de zona: “catrinta”, “valnic”, “fota”, “opreg”.Aceste piese sunt mereu tesute din lana,si ai o ornamentatie diferita in functie de zona.

Camasile contin aceeasi ornamentatie,cu mici diferente in culorile folosite.Gateala capului se realizeaza folosind urmatoarele elemente: marame,naframe,cepse sau cununi.Alte piese ale portului popular romanesc purtat de femei sunt braiele si bretelele.O asemanare intre toate zonele o reprezinta folosirea culorii albe,a tesaturilor de in,canepa si lana.

Portul barbatesc
Costumul barbatesc este unul mult mai simplu fata de cel femeiesc,el fiind compus doar dintr-o camasa lunga,in sudul si estul tarii si mai scurta in partea de nord si vest a tarii.Pantalonii sunt mai lungi si mai stramti in sud si in est,iar in nordul tarii sunt mai scurti si mai largi.Peste camasa,barbatii poarta un brau tesut in casa sau un chimir de piele.Iarna se mai porta haine din postav,cojoace din piele si pieptare.

Asadar,consider ca este extrem de important sa cunoastem macar cateva lucruri elementare despre portul popular romanesc,cel care ne confera trasatura de unicitate si frumusete.

Sursa: www.traditii.ro

El a ales sa fie renascentist,intelegand ca Renasterea insoteste ca stare de spirit demersul creatorului de arta.Opera ampla a marelui creator Sabin Balasa,care a depasit statutul de simplu pictor,cuprinde tablouri,creatii de arta, creatii cinematografice,creatii literare si publicistice,isi pune amprenta inconfundabila asupra epocii.

O hermenautica hipnotizanta dezvaluie ceea ce autorul stia chiar in subconstientul sau,Renasterea pe care el vroia sa o realizeze,sa o aduca in actualitate si de ce nu chiar sa o imbunatateasca,inflorise chiar din clipa in care el s-a apucat de pictura.
Mari colectionari atat din Romania cat si din strainatate i-au dorit cu vehementa lucrarile,crescandu-le cotatia,lucru care i-a adus si foarte multa invidie din partea clasicilor romani si pictorilor contemporani.

Studii

•1955, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti, România
•1965, cursuri Academia de Limbă şi Cultură Italiană Siena
•1966, cursuri Academia de Pictură din Perugia

“ Sabin Balasa a fost pretuit neconditionat de oamenii rari, asemenea lui, capabili sa accepte ca pictura incepe doar atunci cand artistul face fireasca trecerea din iluzoriul vizibilului in dimensiunea ampla a transcendentului. Galaxiile lui Balasa tin de himeric si de spiritul vizionar al unui creator care, deschizand portile cerului, le si inchide cu aroganta unicitatii in fata celor obtuzi si insensibili.
Acest univers compozit asociaza fiintele himerice cu aspectul lor straniu cu misterul inevitabil al oricarui creator dominat de tainele lumii. Stalpii cerului sustin permanet bolti iluzorii unde htonicul devine mereu pretextul orizontalitatii ca punct liminar in descatusarea conventiilor de limitarile telurice in favoarea libertatii visului lucid. Sabin Balasa, calator imaginar printre stele, prefigura astfel anticipatele calatorii ale Magului prin orizonturile fiintei si ale unui univers proprietate personala. Genialitatea lui, refuzata de burghezi sau de cei limitati la conventiile vizibilului, poate fi identificata cu ochiul liber doar ce cei care pot privi simultan atat abisurile intergalactice cat si labirintul fiintei interioare.”
Asta afirma despre marele pictor, Valentin Ciuca,in Romanian Tribune,ziarul romanilor-americani,editat la Chicago.

Sabin Balasa a fost autorul a 12 filme de pictură animată: Picătura” (1966) ,„Oraşul” (1967) ,„Valul” (1968) ,„Pasărea Phoenix” (1968), „Fascinaţie” (1969) , „Întoarcere în viitor” (1971) , „Galaxia” (1973) , „Odă” (1975) „Exodul spre lumină” (1979.
Printre picturile murale realizate de el se numara si : “Aspiraţie” , “Omagiu întemeietorilor”,”Amfiteatru” ,”Generaţii” , “Triumful vieţii” , “Dezastrul atomic”, “Icar” , “Prometeu” ,”Exodul spre lumină” , “Ştefan cel Mare” . A avut trei romane scrise: “Deşertul Albastru”, 1996 “Exodul spre Lumină”, 2002 “Democraţie în Oglinzi”, 2006.
Autor al unui număr larg de articole şi eseuri în presa scrisă între anii 1956-2007, printre care: „Picasso, marginalii la o expoziţie”, „Steagul roşu”,19 noiembrie 1968 „Ideea filmelor mele”, „Tribuna”, 5 martie 1970 „Tradiţie şi inovaţie în filmul de animaţie”, România Liberă, 29 august 1970 „Urâtul în peisajul oraşului”, România literară, noiembrie 1970” Izvorul, Albina”, G. V. 1971 „Memoria faptelor eroice”, Contemporanul, 20 august 1971 .
Cateva titluri de tablouri sunt: „Galactic travel”, „Icarus”, „Presentement”,”Waiting”,si multe altele.
Pentru a vedea cateva tablouri:

http://orda2000.narod.ru/row/vita/balasa/sabin.htm

Marea personalitate romana,pictor,autor,si regizor de filme de pictura animata,cat si scriitor, s-a stins din viata la data de 1 aprilie 2008,la spitalul Sfanta Maria din Bucuresti in urma unui cancer pulmonar.A fost inmormantat la Cimitirul Eternitatea,asadar cei care vor sa ii aduca un ultim omagiu o pot face.

Spiritul lui Sabin Balasa va dainui vesnic prin creatia sa pe care ne-a lasat-o drept mostenire spirituala si culturala.

sursa:www.wikipedia.org

-Primul mit este cel etnogenetic,al lui “Traian si al Dochiei”,pus sub semnul lui Marte si al lupului dacic
-Al doilea mit este cel al creatiei posibile doar prin jertfa propriului sau creator, a Mesterului Manole.
-Al treilea mit se refera la mitul erotic,al Zburatorului
-Al patrulea mit este cel al “Mioritei”

Mitul “Mioritei” ocupa un loc central in universul spiritual al poporului roman si ofera deosebita posibilitate de a sonda in adancurile sufletului romanesc.Ea aduna laolalta 3 straturi,extrem de importante pentru produsul finit.Unul se refera la atitudinea tanarului pastor la aflarea vestii ca ceilalti 2 pastori ii planuiesc moartea.Moartea este acceptata cu resemnare,ideea sa nu il ingrozeste pe pastor,ci din contra accepta intreaga situatie cu o intelepciune s resemnare rar intalnite.Moartea nu este pentru el o obsesie tragica,ci modalitatea de a ajunge in viata de apoi,in viata in care toti sunt nemuritori.Asadar conceptia romanilor legata de moarte,are o mare legatura cu credinta,totul fiind acceptat cu resemnare,fara sa ne revoltam impotriva legilor naturii si divinitatii.Al doilea strat dse refera la aspiratia oculta spre armonia si ordinea universala,iar o posibila crima ar zdruncina echilibrul universal.Ultimul strat este strans legat de Biblie,deoarece in ultima instanta crima devine o jertfa,apoi o inaltare,culminata cu o purificare a sufletului.

Proportiile mitului au crescut atat de tare incat valoarea sa a fost des comparata cu “Divina Commedia” a lui Dante Alighieri.

Mitul prezinta 3 ciobani care coboara in vale cu turmele lor de oi,obicei foarte des intalnit la taranii romani,unul vrancean,unul ungurean,unul moldovean.Miorita,o oita foarte nazdravana ii dezvaluie ciobanului moldovean,ca ceilalti doi ciobani ii planuiesc moartea.

In presimtirea mortii,ciobanasul isi pregateste chiar un eden terestru,ciobanesc:

Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fii mor
În câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice aproape,
În strunga de oi
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să –mi aud câinii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc ,
Mult zice cu foc!
Vântul când va bate
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strange,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge

În versiunea lui Vasile Alecsandri, acest mit este o capodoperă,si as putea adaga ca va ramane mereu o ilustrare a sufletului romanesc.

Sursa:www.rightwords.ro
www.wikipedia.org

Gateala miresei

Gateala miresei se facea in ziua de duminca,mai exact la pranz,iar la ea luau parte fete,rude si alte persoane apropiate miresei.Nasa o impodobea pe mireasa iar fetele tineau oglinda si piaptanul.Gateala propriu-zisa a miresei era adusa de catre nas.Ea era formata din voal,cununita,batic,lamaita.
Nasa avea datoria de a-i pune miresei voalul si lamaita,dar nu mai repede de inceperea cununiei religioase.In timpul in care mireasa era gatita in casa,afara se dansa,se jucau hore.Insemnele specifice purtate de mireasa sunt: voalul,cununita din flori,margele care erau purtate pe frunte,marama.Duminica seara,nasa ii punea marama si salba de argint pe cap.Apoi ea ii lua voalul si ii punea batic pe cap,ii despletea coada si ii impletea doua cozi pe care le infasura in forma de coc.

Piese specifice:

-rochie alba de mireasa
-piese de port traditional
-batista in brau
-sorturi de catifea in spate si in fata
-margele
-bratara la mana
-salba de galbeni,sau arginti
-haina captusita cu blana( daca nunta avea loc iarna)

Gateala mirelui

In Moldova,sambata avea loc barbieritul mirelui,care era realizat de unul din prietenii sai.Mirele tinea in brate 2 colaci,pe care la sfarsitul barbieritului,ii oferea prietenului sau.Cel care il barbierea trebuia sa fie neaparat necasatorit.
Hainele mirelui erau aduse de catre flacai: camasa,itari,brau si bete.
Pe cap mirele trebuia sa poarte o palarie neagra sau o caciula de care era prinsa ori o floare,ori bani de argint,ori spice de orz.Uneori mai purta ori o brosa ori o pana scurta.
In unele zone,in Bacau spre exemplu se purta costum traditional de sarbatoare,iar daca afara era iarna,mirele purta deasupra un cojoc si un suman.

Surse: www.traditii.ro
www.wikipedia.org