Constantin Brancusi s-a nascut in data de 19 februarie 1876 la Hobita judetul Gorj, a decedat pe 16 martie 1957 la Paris. Constantin Brancusi a fost printre putinii sculpturi care a dus la innoirea limbajului si viziunii plastice in sculptura contemporana. El a fost ales membru al Academiei Romane postmortem.
Expune pentru prima data la Société Nationale des Beaux-Arts si la Salon d’Automne din Paris in 1906. Creeaza in 1907 prima versiune a Sarutului, tema pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu “Poarta Sarutului” parte a Ansamblului Monumental din Targu-Jiu.

Constantin Brancusi, este cunoscut datorita operei sale monumentale “Coloana Infinita”, cunoscuta sub numele gresit de “Coloana Infinitului”. Acesata este doar o parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu-Jiu, “Coloana Infinita”, “Poarta Sarutului” si “Masa tacerii”, toate concepute si executate de sculptorul nostru roman.
“Coloana Infinta”, a fost inaugurata la 27 octombrie 1938 avand o inaltime de 29,35 m si este compusa din 15 moduli octaedrici sau “margele” asa cum le numea Brancusi.

Sculptura cunoscuta sub numele original “Coloana recunostintei fara sfarsit”, a fost dedicata soldatilor romani cazuti in Primul Razboi Mondial, 1916 in luptele de pe malul Jiului. Cu toate ca inaugurarea sculpturii a fost in 1938, exista dovezi in atelierul maestrului care ar fi indicat o vechime mult mai mare a lucarii, datand din 1909 cand au fost gasite coloane truncheate de lemn, expuse sub denumirea de “Proiect arhitectural”.
Elementele componente ale coloanei sunt nucleul metalic din teava patrata, fundatia din beton, iar margelele din fonta, insirate pe nucleu.

Desi este cea mai cunoscuta si populara lucrare a sculptorului, ea fost ignorata pana in anul 1998 cand s-au inceput lucrarile de rastaurare a coloanei terminate in 2000. Fondurile necesare restaurarii au fost primite din urma unei colaborari a Guvernului Romaniei cu Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondiala plus late grupari romanesti si internationale, care au ajutat la mentinearea in stare buna a acestui monument datorita caruia tara noastra a fost privita cu ochi mai buni de catre popoarele straine.

Cui aparţine statuia lui Spiru Haret din Piaţa Universităţii?

Puţini dintre noi ştiu că raspunsul la întrebarea de mai sus este Ion Jalea. Considerat Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului român, sculptorul este originar din judeţul Tulcea. A venit pe lume la Casimcea, în mai 1887, a urmat gimnaziul la Constanţa, apoi Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti, pe care a absolvit-o şi Constantin Brâncuşi.
Işi începe cariera prin expoziţiile Tinerimii artistice , însă îşi desăvârşeşte creaţia după anul 1923, când se întoarce de la Paris. Deşi pierde un braţ în Primul Război Mondial, se refugiază în muncă şi dă naştere unor creaţii reprezentative ca şi : Arcaş odihnind, Hercule doborând Centaurul (aflat în Parcul Herăstrău din Bucureşti), Pacea, Victoria, Monumentul Infanteriei.
În lucrările sale îşi pun puternic amprenta folclorul, mitologia antică, eroismul uman, interesul pentru legende, răbdarea şi perseverenţa cu care au fost făurite.

După 1955 devine membru al Academiei Române, apoi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania.
In 1966 participă ca invitat de onoare la Congresul Asociaţiei Internţionale de Arte Plastice de la Tokio. Artistul se stinge din viaţă în luna noiembrie a anului 1983.
Renumele lui Ion Jalea este prezent şi peste hotarele ţării noastre, mai cu seamă la Dieuse(Franţa) dăinuieşte Monumentul soldaţilor români, iar în Austria, Monumentul ostaşilor români cazuţi în 1916-1918 .
Iubitorii de artă pot admira opere ale lui Ion Jalea la muzeul cu acelaşi nume,înfiinţat în 1968. Situată în Constanţa,clădirea construită în stil neo-românesc adăposteşte 120 de lucrări donate de artist, ca expresie a sentimentelor ce le purta ţinutului natal.

Sursa :Constanţa Călinescu-Reprezentanţi ai Dobrogei în Ştiinţa şi Cultura Românească
Poze :www.wikipedia.org

Sculpturile, picturile, desenele si documentarea performantelor sale se afla in numeroase colectii publice, ca de ex. British Museum, Galeria Tate, V & A şi Galeria Naţionala de Arta Moderna a Scotiei, Muzeul de Arta Contemporana din Bucuresti, Muzeul de Arta Timisoara.

A copilarit si a terminat liceul in Timisoara. In 1965 a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti. Inainte de a incepe cursurile de pictura, a fost desenator tehnic si constructor de diguri pe Dunare. Trecutul in inginerie se resimte atat in desenele cat si in sculpturile sale, filosofic si practic. In 1969 a emigrat in Marea Britanie, la invitatia lui Richard Demarco, si de atunci a trait si a lucrat in Londra.

Neagu a dobandit cetatenia britanica in 1977, si in 1992 a redobandit cetatenia romana care-i fusese retrasa. Revine periodic in Romania, in special in Timisoara. Acolo a si dorit sa fie inhumat, ceea ce s-a si intamplat. Paul Neagu a murit la Londra, la 16 iunie 2004, grav bolnav fiind.

I s-au acordat premiul „Tony Cobbeld” (1976), premiul Consiliului Artelor, din Marea Britanie (1973 şi 1978) şi a fost decorat de Guvernul Japoniei (1996). A fost bursier al Arts Council (U.K. – 1975) şi al The Pollock-Krasner Foundation (U.S.A. – 1990, 1991 şi 2004). A predat la Chelsea School of Art (1975 – 1981), la Royal College of Art (1976 – 1986) şi la Universitatea „Concordia” din Montreal, Canada (1982 – 1983). Lucrările sale se găsesc în muzee sau colecţii din Marea Britanie (Tate Britain, Victoria and Albert Museum, Scottish National Gallery – Edinburgh, Arts Council, The Henry Moore Foundation, Goodwood etc), Germania, Elveţia, Canada, Statele Unite (Philadelphia Museum of Art, Chicago Art Institute), Japonia (Fukuoka Museum, Toshigi Museum), România (Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Banatului etc). Lucrări monumentale în Marea Britanie, România (Bucureşti şi Timişoara), China (Guilin).

A fost considerat de critică „un inovator, aflat pe filiaţia Brâncuşi, Malevici, Gabo, mereu în căutare de noi forme de expresie şi de noi concepţii despre artă. Există la el o nerăbdare, o voinţă de acţiune şi de afirmare, un spirit de aventură care îi deschide calea către toate cutezanţele: de la cele ale sculpturilor comestibile, ale sculpturilor palpabile, ale ciclurilor ANTHROPOCOSMOS şi HYPHEN, până la cel cu aspiraţii cosmice, al STELELOR…” (Dicţionar de Artă Contemporană).