Violenţa în familie se referă la agresiunile aduse copiilor, bătrânilor, sau altor rude, iar violenţa domestică este cuprinsă în această categorie, referindu-se la agresiunile între parteneri. Prin agresiune ne referim la “ orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”, după cum defineşte Fundaţia Sensiblu.

Acest fenomen este întărit de anumiti factori cauzali precum concepţia bărbatului că el domină, că femeia trebuie să fie supusă bărbatului; dar şi de factorii favorizanţi precum sărăcia, consumul de alcool şi droguri, stresul, bolile psihice etc. Victimele pot suferi pe langă răni şi alte probleme la nivel fizic şi probleme la nivelul social care afectează munca şi sarcinile cotidiene, relatiile cu cei din jur, sindromul Stockholm, comportament agresiv, emoţii şi conflicte interioare, stress post-traumatic etc.

Violenta in familie a aparut odata cu lumea. Primul caz de violenta in familie s-a intamplat chiar in prima familie umana Adam si Eva, cu cei doi copii, Cain si Abel. Chiar daca Adam si Eva au trecut peste obstacole (acela cand au fost inselati de sarpe), Cain nu si-a putut tine in frau furia, invidia, rautatea si si-a omorat propriul frate, pe Abel, astfel fiind primul caz de grava violenta in familie, sid e crima.

Insa aceste acte de violenta sunt din ce in ce mai des intalnite. Conform unui studiu făcut pe populatia din Bucureşti, în anul 2003: “Jumătate din femeile din Bucureşti au experimentat abuzuri verbale sau emoţionale în cadrul familiei într-un anumit moment al vieţii lor, iar un sfert au fost victime ale unor astfel de abuzuri mai mult de o dată în ultimele 12 luni.
21% din femei au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8% victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor.
6% din femeile din Bucureşti au suferit abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai multe ori în ultimul an.”

Trebuie sa se inteleaga ca violenta nu este o cale de rezolvare a problemelor, doar de inrautatire a situatiei. Trebuie odata pentru totdeauna sa se spuna stop! violentei.

Surse:

www.121.ro/…/art2082-violenta-in-familie.html

www.fundatiasensiblu.ro

www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr030527_ro/pr030527_ro.htm – 37k -

http://danlucescu.wordpress.com/category/violenta-in-familie/

www.2photo.ru

Spune NU drogurilor!

Problemele secolului in care traim sunt foarte diverse si totodata extrem de grave.Asadar am decis sa trag un semnal de alarma in ceea ce priveste consumul de droguri.

Zi de zi suntem martorii tãcuţi a declinului societãţii,şi uneori chiar a declinului propriei persoane.Dacã ar fi sã facem o scurtã radiografie a lumii în care trãim,am sesiza cã verticalitatea coloanei societãţii este de mult curbatã.

Viaţa reprezintã candelabrul strãlucitor,corola fibrilatã zugrãvitã într-o gamã variatã a sentimentelor care se preling uşor din sufletele noastre ca într-o clepsidrã universalã,iar alegerile pe care le facem ne diferenţiazã între “trestiile cugetãoare”, aşa cum definea filosoful Blesse Pascal fiinţa.De-a lungul vieţii ne aflãm într-o permanentã cãutare a propriei noastre fiinţe,încercãm sã ne descoperim,sã desluşim ce se ascunde în spatele materialitãţii reflectate de oglindã.

Drogurile reprezintã uneltele sigure ale unei morţi chinuitoare şi halucinante,deoarece aceste substanţe sunt ca nişte paraziţi care invadeazã atât trupul,cãt si mintea şi sufletul celui care le consumã.Sunt o poartã spre o lume irealã,unde totul este doar o vedenie,o fantasmagonie,şi nu mai putem distinge realitatea de efectele induse de aceste catalizatoare ale morţii.Drogurile ne conduc spre o moarte uneori lentã,alteori rapidã,ne fac sã pierdem contactul cu lumea şi uneori chiar cu noi înşine.

Experienţele în care ne angreneazã viaţa reprezintã de cele mai multe ori metoda cea mai eficientã de s ne face sã ne maturizãm,sã trecem de la acea naivitate infantile,acel stadiu specific copilariei când credem cã totul este posibil, la acea stare de maturitate care ne reteazã tocmai aceste vise care credeam cã ne vor înãlţa spiritual.Dacã în mod lamentabil nu dispunem de un echilibru emoţional bine conturat riscãm sã cãdem pradã drogurilor,sã le vedem ca fiind un refugiu,o modalitate de a atinge fericirea.Fericirea este de cele mai multe ori este casantã ca şi firele de nisip,exact în momentul în care credem cã o putem gusta,ne scapã printre degete ca şi cum n-ar fi existat vreodatã.Dar rãmâne amintirea fericirii care ne marcheazã profund,care se cicatrizeazã adânc în sufletele noastre şi ne face sã o luãm de la capãt de fiecare data,pentru a o ţine în mâini,fie chiar şi pentru o clipã.

Pentru a avea o viaţã liniştitã şi împlinitã este necesarã o bunã cunoaştere şi diferenţiere clarã între cele douã categorii antitetice:alegerile bune,care ne umplu sufletele de beatitudine şi împlinire,şi alegerile greşite care se înviermuiesc în sufletele noastre ca nişte paraziţi,micro-monştrii care nu dispar pânã în momentul în care îndreptãm situaţia.

Este vital sã conştientizãm efectele devastatoare pe care le au drogurile asupra celor care le consumã,atât în plan material,fizic, cât şi în plan spiritual,asupra minţii şi totodatã a sufletului.Decât sã ne refugiem în lumea iluzorie a drogurilor,mai bine cerem ajutorul persoanelor din jurul nostru.

Ţine de noi sã îi ajutãm pe cei care au cãzut în capcana greoaie şi confuzã a drogurilor.Ajutorul real,palpabil, stã în mâinile fiecãruia dintre noi.De ce sã aşteptãm ca tot alte persoane sa îşi ofere ajutorul?Nu existã o modalitate mai buna sã facem ceva excepţional pentru cei învãluiţi în acest coşmar ceţos şi vaporos al drogurilor,decât sã le oferim sprijinul nostru necondiţionat izvorât din sufletele noastre pure şi incandescente.

Existenţa este indubitabil mai importantã decât aceste tentaţii lumeşti,este mai presus de orice şi totodatã deasupra lucrurilor materiale care planeazã printre şi deasupra noastrã

O viaţã curatã şi împlinitã este scopul nostru,nu una sumbrã si negrã din cauza drogurilor.

Viaţa e mai presus de tentaţie!

Pufuleti,  pufarini  si Eugenia – trei produse care ar putea sa apara pe steagul Romaniei. Am inceput cu astea pentru ca stiu ca aici ma aproba toata lumea.  Astea sunt dulciurile cu care am crescut. Sunt dulciuri care au rezistat vremurilor si care, speram, vor rezista si pentru stra-stra-stranepoti, cel putin intr-un muzeu.

„dor”-  Nu stiu exact etimologia lui, dar un lucru stiu sigur: nu are corespondent in alta limba. Atunci cand traduci  trebuie sa folosesti inca alte cateva cuvinte ca sa poti sa redai cat de cat sensul apropiat. Odata cu „dorul” vine si doina. Inutil sa explic ca doina este un cantec de jale, care s-ar putea sa aiba mare legatura cu primul cuvant. Si doina tot pentru lista e.

Paine nu egal cozonac. Pentru cei care au fost prin afara vor intelege exact de ce. Pentru cei care nu ati avut ocazia va dau si explicatia: painea in strainatate e dulce, arata a burete si are gust de saltea. Am innebunit trei saptamani cautand prin Germania, Italia si Franta paine care sa aiba un gust decent. Pana la urma m-am rezumat la paine uscata (se simtea mai putin gustul de dulce).

Branza de burduf, branza in coaja de brad si casul afumat. Le veti gasi de vanzare prin zona Brasovului, pe marginea drumului. Sunt bune, sunt romanesti si altundeva nu le gasesti.  Daca inca nu le-ati gustat, sa va fie rusine. Traim in Romania.

Iubesc Romania in ciuda faptului ca Mircea Badea se straduieste sa ne readuca aminte ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Pentru ca el are o placere sadica in a lovi cu pumnii si a improsca cu noroi, doar pentru putina celebritate. Ce tara nu ocupa tot timpul, pana la urma? Ni se pare ca iarba e mai verde in curtea vecinului? Daca lui Mircea Badea nu-i convine fanul de la noi, sa mearga sa pasca pe alte meleaguri. Unde iarba are gust de clei. Mie imi place aici in ciuda faptului ca se intampla atatea lucruri interesante. Motivele pe care vi le-am enumerat sunt putine dar sper ca v-am trezit din amorteala. Sunt sigura ca mai gasiti voi si altele. Dra pentru mine cel mai imprortant motiv pentru care iubesc Romania e acesta: niciunde painea nu e mai buna decat acasa. Adica niciunde nu te simit mai bine decat acasa.

Campaniile sociale din România pe această temă, sunt destul de puţine, şi n-au avut o promovare foarte puternică, asta rezultând din numărul în creştere a cazurilor de violentă asupra animalelor. In Romania cazurile de violenţa asupra animalelor sunt mai crescute în mediul rural, unde şi numărul de animale în gospodării e mai mare. O altă diferenţă pentru care numărul de cazuri de persoane violente cu animalele e mai ridicat la ţara decât la oraş se datorează şi mentalităţii scazute a unor ţărani, a lipsei de ocupaţie, a inteligenţei scazute etc şi viceversa în mediul urban unde omul nu are multe animale, majoritatea stând la bloc iar spaţiul nu le permite, tot aici cazurile sunt mai reduse din cauza constrângerilor că ce ar zice lumea, sunt mai informaţi despre gravitatea faptului, mai intelectuali şi deştepţi încât să nu facă asta. Educaţia are un rol foarte important, atât ce am pomenit mai devreme, că în mediul rural această problemă apare şi din lipsa educaţiei, dar şi referindu-ne la educaţia primită acasă, indiferent de mediul geografic în care ai crescut. Dacă în timpul copilărie, au existat astfel de exemple în familie sau pur şi simplu s-a trăit într-un mediu violent din orice punct de vedere, riscul ca aceste manifestări să se lanseze asupra animalelor mai devreme sau mai târziu e mare.

Animalele au şi ele drepturi, animalele au şi ele o viaţa, iar oamenii care abuzează pe nedrept de ele şi au un comportament violent cu acestea, ar trebui pedepsiti. În România, pedeapsa maximă pentru violenţa asupra unui animal, care de cele mai multe ori ramâne fără suflare, e de 2000 de lei, şi nici asta nu se aplică de cele mai multe ori. Blândeţea cu care actionează legea, încurajează aceste acte de violenţă. Pe lângă legea care nu sancţionează conform faptelor săvârşite, alţi factori care favorează creşterea numărului cazurilor de acest fel sunt: lipsa unei educaţii in care copilul să înveţe respectul faţă de necuvântătoare, cazurile de violenţă în familie care mai devreme sau mai târziu se reflectă asupra conduitei violente, indiferenţa oamenilor, a statului privind această problemă socială, etc.

Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu distruge această prietenie. Si chiar daca mâţa blândă zgârie rau, pentru asta nu trebuie s-o omori. Fii si tu printre cei care militeaza impotriva violentei asupra animalelor, pentru o Romanie mai buna!

Surse: http://www.descopera.ro/natura/2433656-drepturile-animalelor-in-ochii-oamenilor http://www.2photo.ru

Leucemia este un cancer al celulelor sângelui ce se declanşează în momentul în care măduva osoasă începe să producă prea multe leucocite (celule albe). Atunci când aceste celule leucemice le înlocuiesc pe cele normale, sângele nu îşi mai poate îndeplini funcţiile. Astfel se produc sângerări şi vânătăi cu uşurinţă sau poate exista o stare de oboseală continuă.

Leucemia este considerată o boală a copiilor, iar 85% dintre aceştia prezintă boala la un nivel acut. Rata de supravieţuire a crescut simţitor în ultimele decenii datorită progreselor în materie de tratament şi mai ales, datorită donatorilor de sânge neînrudiţi.

Din iunie a.c., Ministerul Sănătăţii, împreună cu postul de televiziune PROTV, a iniţiat o campanie numită „Avem viaţă în sânge”, care îşi propune să strângă cât mai multe nume pe un registru al donatorilor de sânge neînrudiţi, astfel mai multe vieţi ar putea fi salvate.

Poate nu ne-am gândit niciodată că donaţia noastră va aduce zâmbetul pe buze unei mame, a cărei îmbrăţişare e mai presus de 1000 de cuvinte, unui tată al cărui zâmbet de încurajare ne face să uităm de obstacolele vieţii, unei soţii care îşi aşteaptă cu drag soţul în pragul casei, prietenului cel mai bun care ţi-a dat un sfat atunci când aveai nevoie.

Te-ai gândit vreodată că pentru toată lumea ei sunt doar „cineva”, dar pentru cineva, ei sunt lumea toată?

Ion Bazac, ministrul sănătăţii, a fost primul donator înscris în acest registru. Cu ajutorul campaniei s-a înfiinţat o instituţie care salvează de la moarte foarte mulţi bolnavi de leucemie sau cancer limfatic.

Registrul donatorilor vine ca o binecuvântare pentru acei bolnavi care nu dispun de donatori în familie, astfel primesc un ajutor la care poate nici nu au sperat.

Şi tu poţi fi un donator, trebuie doar să-ţi exprimi intenţia pe site-ul ştirilor PROTV şi vei fi contactat de angajatorii Registrului ce te vor îndruma spre laboratoarele de testare. Poţi intra şi pe site-ul Ministerului Sănătăţii, accesezi secţiunea specială, îţi laşi datele, apoi vei primi un număr de înregistrare şi vei afla care este cel mai apropiat laborator de testare.

Anul acesta, ministerul a plătit 1,7 milioane de euro pentru tratamentul a 18 pacienţi la clinici din străinătate. Prin acest program, bolnavii pot fi trataţi în ţară, având în vedere că banii utilizaţi pentru tratamente în alte ţări ar fi putut ajuta 40 de pacienţi, nu doar 18.

Campania „Avem viaţă în sânge” continuă până când va fi realizat în România primul transplant de la un donator neînrudit. Pentru ca un număr cât mai mare de bolnavi să aibă o speranţă de viaţă, este nevoie de cât mai mulţi voluntari înscrişi în Registrul Donatorilor Onorifici de celule stem.

Salvând o viaţă, poţi salva întreaga lume! Nu fi indiferent cu semenii tăi, înscrie-te pe lista donatorilor de celule stem şi oferă un zâmbet unei persoane bolnave.

Surse de informare:

www.ştirileprotv.ro

www.romedic.ro

www.sfatulmedicului.ro

Ai incercat vreodata sa faci acest lucru? Sau iti zici ca nu conteaza deoarece  gunoiul merge in acelasi loc, deci e totuna.  Sau chiar daca ai vrea sa selectezi gunoiul si probabil o faci, nu ai unde sa il duci si deci e inutil ? Evident, nu mai ai timp de asa ceva, deoarece aceasta sarcina „foarte dificila” cere mult timp, timp in care  mai bine mergi la cumparaturi,  cumparaturi care se transforma in gunoi.

„Mai Mult Verde”(este o asociatie eco, nu o cerinta) impreuna cu „Coca Cola HBC Romania” si „EcoRom” au lansat proiectul  „Viata dupa colectare” . Proiectul incurajeaza reciclarea si selectarea deseurilor , militand sub mottoul: „ deseurile nu sunt gunoaie”.

Cu un pic de vointa si autoeducare poti sa contribui si tu la acest proiect. Daca nu ai un loc special amenajat pentru colectrea selectiva a deseurilor  poti sa ceri acest lucru de la primar. Poti trimite de pe site-ul oficial al proiectului un mail primarului sau daca nu te simti stapan pe cuvinte poti sa descarci un model de scrisoare.De asemenea poti sa semnezi online petitia pentru implementarea mai multor puncte de  colectarea deseurilor .

Proiectul cuprinde si ”Carta Verde a Voluntarilor de Mediu”. Aceasta  reuneste de fapt rezultatele centralizate ale campaniei. Carta va contine lista tuturor voluntarilor participanti, petitia semnata si lista tuturor localitatilor vizate. De asemenea va contine si cererea oficiala catre Ministerul Mediului.

Ingrijorati de viata de apoi a desurilor, mai multe vedete au sarit in ajutor cu sustinerea lor. Printre acestea se numara: Gianina Corondan, Andreea Marin Banica, Sulfina Barbu, Cristian Mungiu, Simona Tache. Nu trebuie sa fi vedeta ca sa dai o mana de ajutor sau ma bine zis o scrisoare de ajutor.

Daca crezi in nemurirea deseurilor sau cel putin in raiul lor, ajuta deseurile sa ajunga intr-un loc mai bun. Si daca totusi nu te intereseaza acest proiect macar un bine poti sa faci si sa iti selectezi deseurile pe care le ai  acasa.

Sursa: viatadupacolecatre.ro

A fi voluntar reprezintã mult mai mult decât sã te conformezi cu statutul de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie,ci înseamnã sã dãruiesti o bucãţicã din sufletul tãu fiecarui om care are nevoie de ea,fãrã a te aştepta mãcar vreo secundã la a primi ceva în schimb, sã încerci
sã-i faci sã se bucure de fericire cât de puţin.

Din pãcate, fericirea de cele mai multe ori este casantã ca şi firele de nisip, exact in momentul în care credem cã putem gusta din ea,ne scapã printre degete, ca şi cum n-ar fi existat vreodatã. Dar rãmâne amintirea fericirii care ne marcheazã profund,care se cicatrizeazã adânc în sufletele noastre şi ne face sã o luãm de fiecare datã de la capãt în cãutarea ei, deşi poate o vom ţine în mâini iar, doar pentru o secundã.
A fi voluntar înseamnã a-ţi oferi ajutorul în mod deliberat,a-i ajuta pe cei care au nevoie de un zâmbet,de o vorbã bunã, poate chiar şi de suport material.Zâmbetul reprezintã de cele mai multe ori, cel mai de preţ lucru, iar amintirea sa rãmâne veşnic încrustatã în sufletele calde ale celor care îl primesc.

Din punctul meu de vedere, pentru a avea o viaţã liniştitã şi împlinitã este necesarã o bunã cunoaştere şi diferenţiere clarã între cele douã categorii antitetice: faptele bune, care ne umplu sufletele de fericire şi linişte, şi faptele rele, care se înviermuiesc în sufletele noastre ca nişte paraziţi ce nu dispar pânã în momentul în care nu apare dorinţa sincerã de a îndrepta greşelile comise.Consider cã cei care sunt indiferenţi faţã de cei aflaţi în suferinţã, pãcatuiesc într-o anumitã mãsurã, prin nepãsarea de care dau dovadã.

Categoriile defavorizate ale societaţii din zilele noastre sunt de regulã copiii aflaţi în centrele de plasament,care au mare nevoie de persoane care sã le confere acel sentiment de caldurã maternã,care îi ajutã sã se dezvolte într-o manierã armonioasã, bãtrânii neglijaţi care îşi numãrã ultimele clipe ale vieţii atât de efemere în azile, care au nevoie de afecţiune, au nevoie de activitaţi cu care sã-şi ocupe timpul, sã-şi mai îndulceascã viaţa. O altã categorie o reprezintã deţinuţii,care de cele mai multe ori provin din familii care nu au avut un anumit mediu familiar echilibrat,care au nevoie de consiliere în plan psihologic, pentru a nu mai repeta greşelile comise, şi pentru a preveni comiterea altora mult mai grave.Persoanele aflate în faze terminale ale unei boli sfâşietoare,care macinã pânã la extincţie fiecare fãrâmã de putere a lor, au nevoie de extraordinar de mult sprijin moral, de întãrire şi o dozã foarte mare de optimism, deoarece o gândire pozitivã atrage dupã sine lucruri pozitive.

Deşi s-au organizat numeroase campanii umanitare, nici una nu a avut un succes rasunãtor.Motivele? Sunt foarte simple, lipsa unei organizãri sistematice pentru cei care întradevar au nevoie de ajutor.

Consider cã o intensã mediatizare folosind toate formele mass-mediei, o sensibilizare a celui care aude mesajele umanitare, ar da roade. O expunere detailiatã a nevoilor celor aflaţi în asemenea situaţii,organizarea de numeroase documentare pe temele ţintã, chiar crearea unui fond din banii statului ar putea constitui soluţii rodnice.

Dar rãspunsul şi ajutorul real,palpabil stã în mâinile fiecaruia dintre noi. De ce sã aşteptãm ca tot alte persoane sã îşi ofere ajutorul?Nu existã o modalitate mai bunã sã facem ceva exceptional de bun pentru noi,decât sã îi ajutãm pe cei din jur,voluntar şi fãrã a aştepta nici o recompensã,tot sprijinul şi ceea ce avem mai bun, adicã bunatatea izvoratã din sufletele noastre pure,dar pe care de cele mai multe ori,preferãm sã le lasam sã fie acoperite de crusta groasã şi neagrã a nepasãrii.

Majoritatea doresc sa li se iveasca oportunitatea de a pleca in strainatate, pentru ca “acolo e mai bine”. Eu ii consider iresponsabili si comozi. Iresponsabili pentru ca isi lasa propriul pamant pentru a-l lucra pe al altora, negandindu-se macar la urmasi. Comozi pentru ca bineinteles ca doresc sa plece undeva unde ii bine, acel bine fiind facut de altcineva, ei doar sa se bucure de el.

Si sa nu-mi spuneti ca oricat sunteti de nervosi pe tara voastra, de frustrati din cauza situatiei din tara, de nesatisfacuti material, rusinati de originile natale, atunci cand auziti un strain vorbind despre simboluri romanesti, de mamaliga cu sarmalute,de Dracula, personalitati care ne-au adus onoare tarii: Nadia Comaneci, etc… nu va creste inima in voi.

Si sa nu-mi spuneti ca atunci cand sunteti in strainatate si auziti dupa ceva timp un glas de roman, nu se trezeste glasul patriei in voi. Credeti ca francezul, sau englezul, sau neamtul e total multumit de tara lui, de soarta lui, ca la ei nu sunt probleme? Daca le “demachiati” si lor realitatea o sa vedeti cum stau lucrurile. Sunt mii de motive pentru care aveti de ce sa va bucurati de tara mama.

Ganditi-va numai la lipsa razboaielor din tara, la numarul scazut de crime, cazuri de pedofilie etc de la noi din tara comparativ cu altele. Ganditi-va la cate resurse de toate felurile ne ofera tara noastra comparative cu celelalte. Pana si chestiuni cum ca ne bucuram de patru anotimpuri, de lipsa uraganelor, tsunami-urilor, sau a altor catastrofe naturale. Si multe altele.

Pentru a ne bucura de o floare frumoasa, trebuie mai intai s-o plantam, mai apoi so udam sa creasca, si sa o mentinem. Asa si cu tara noastra. O  putem ajuta cu lucruri simple cum ar fi sa cumparam produse fabricate in Romania. Si e atat de simpla chestiunea. Tu ai munci degeaba ca altul sa se imbogateasca?

Sunt multe lucruri de facut, sa incepem! Schimbarea este in fiecare dintre noi. Priveste eticheta sufletului tau…nu cumva scrie “Produs in Romania”?

Cel mai tare ne place sa vedem paiul din ochiul celuilalt. Sa aratatm defecte si sa facem si bascalie pe tema asta. Asa se intampla si in Romania: o armata de oameni care arata cu degetul, dar nu ar misca unul pentru imbunatatire. E simplu sa scoti la iveala defectele, mai greu e sa le repair.

Ma intreba cineva la un moment dat, cand i-am spus ca scriu articole pentru un site ce promoveaza valorile din Romania, cam cate subiecte de scris o sa am. Oare nu sunt prea putine si oare nu sunt prea multe lucruri aiurea in tara asta? L-am asigurat ca am despre ce scrie si ca normal, se intampla ca lucrurile sa nu fie tocmai roz uneori. Dar unde nu se intampla? Si acum sincer, unde este paradisul in care am vrea toti sa traim? Toti au problemele lor pentru ca nimeni nu este intr-adevar perfect. Iar pe de alta parte, daca stam sa ne gandim, e mai usor sa fugi decat sa stai si sa contribui la schimbare. Te gandesti daca ai pentru ce? Site-ul asta e dovada vie ca ai. Si nu numai.

Putini se inhama pentru a ajuta la schimbare si la imbunatatirea lucrurilor. Celor care o fac li se spune ca nu vor reusi, se rade de ei si sunt cosiderati si ei la randul lor necinstiti. Am auzit mii de replici de genul “noi nu putem schimba nimic, poate copii nostri”. Si daca odraslele noaste vor avea aceeasi mentalitate? Unde ajungem in felul asta?

Cu toate astea, fie ca va vine sa credeti sau nu, si noi putem schimba ceva. Putin PR  pentru Romania, atunci cand este facut cu simt de raspundere, va face numai lucruri bune. Iar cand schimbarea se va produce, toti se vor bucura, dar numai unii vor fi cei cu adevarat implicati. Va fi un castig pentru toata lumea, obtinut de cativa. Si atunci ma intreb cum ar fi oare daca ne-am mobiliza cu totii.

Asa lasati aratatul cu degetul, lasati negativismele si puneti osul la treaba, cum ar spune o vorba romaneasca. N-o sa va para rau

La fiecare 6 secunde, undeva pe glob, cineva moare din cauza fumatului, asta inseamna 10 oameni intr-un minut si 600 intr-o ora. Fumatul omoara mai multe persoane anual decat SIDA sau tuberculoza, insa fumatorii nu par speriati de avertizarile sau imaginile de pe pachetele de tigari si nici pretul din ce in ce mai ridicat nu descurajeaza aparitia de noi fumatori. In Romania, fumatul este principala cauza de deces evitabila si suntem fruntasi in ceea ce priveste decesele si bolile cauzate de fumat in intreaga lume!

Tigarile contin peste 4000 de substante chimice dintre care 80 sunt recunoscute ca fiind cancerigene. Desi nicotina nu este cancerigena, ea este substanta care da dependenta si provoaca dorinta de a aprinde o tigare la intervale regulate. Fumatorii pot resimti dureri de cap si musculare, anxietate si depresii in momentul in care nicotina nu mai este prezenta in meniul zilnic. Chiar daca renunta la tigari, un fumator va resimti efectele nocive pana la 15 ani dupa ultima tigare.

30% din cancere sunt declansate de fumat, iar in ceea ce priveste cancerul pulmonar, acesta apare in 90% din cazuri la fumatori. Cocktailul de substante nocive intra in sange si este purtat in tot corpul, astfel incat afecteaza toate organele. Inima este si ea afectata foarte grav deoarece tutunul face ca vasele de sange sa se inguste si sa devina rigide, creste nivelul colesterolului si riscul de infarct de pana la 4 ori.
Nici tigarile light sau mentolate si nici fumatul de pipa nu te scapa de efectele negative ale tutunului. Desi este adevarat ca riscurile cresc in functie de numarul de tigari fumate zilnic si de cat de tari sunt, specialistii spun ca tigarile light favorizeaza aparitia cancerului la nivelul cavitatii bucale, la esofag sau faringe. Si fumatul pasiv dauneaza intr-o masura foarte mare mai ales in cazul copiilor care au caile respiratorii foarte sensibile.

In cazul femeilor, desi studiile arata ca incep sa fumeze mai tarziu decat barbatii, ele si renunta mai greu la acest viciu. Se pare ca peste 50% dintre femeile care fumeaza nu reusesc sa renunte nici macar pe perioada sacinii. Substantele din fumul de tigare trec de placenta si pot afecta grav buna dezvoltare a fatului care, din cauza ingustarii vaselor din cordonul ombilical, nu mai primeste destule substante nutritive si oxigen. In cazul mamelor fumatoare creste riscul de avort spontan si de nastere prematura. Chiar si atunci cand nasterea are loc la termen, in cele mai multe dintre cazuri nou-nascutul nu atinge greutatea medie de 2500 grame. Fumatul afecteaza insa si fertilitatea, asa ca putem spune ca un copil sanatos nascut din parinti fumatori este un caz fericit.

Majoritatea fumatorilor refuza sa creada ca sunt dependeti si considera ca fumeaza de placere si pot renunta in orice moment. Chiar daca dependenta fizica de nicotina poate fi infranta in 48 de ore, fumatorii trebuie sa se lupte cu dependenta psihica pentru ca, in cele mai multe dintre cazuri, fumatorilor le lipsesc tigarile si pentru ca sunt asociate cu discutiile cu prietenii, consumul de cafea sau de alcool. Ca si in cazul drogurilor si al alcoolului, fumatorii pot recidiva oricand si tocmai de aceea se cere o schimbare radicala a stilului de viata in momentul in care un fumator decide ca a sosit momentul sa isi infranga dependetele.

In Romania masurile antifumat sunt relativ noi. S-a implementat acciza care a marit pretul tigarilor, s-au facut campanii care au avut nume celebre in prim-plan si s-au impus restrictii in ceea ce priveste fumatul in spatii publice. Din pacate, impactul acestora asupra fumatorilor este minim. Hai mai bine sa spunem “NU” si tigarilor, nu numai drogurilor, si, daca suntem fumatori, sa nu le mai intindem si celorlalti o tigare!