Țin să îi contrazic pe sceptici și consider că este de datoria mea să vă povestesc despre inițiativele, ce se iau totuși în sânul unor biserici din capitală.

Totul a început acum doi sau trei ani, când o amică a mea, profesoară de religie, m-a invitat să iau parte la niște discuții, pe care le ținea cu mai mulți tineri, la Biserica Icoanei din București. O să fiu sinceră cu mine însămi si o să recunosc faptul că am mers mai mult din curiozitatea de a-mi vedea prietena cum predă și cum se comportă, în calitate de profesor ; prea puțin îmi păsa de religie și de Dumnezeu la vremea aceea.

Treptat acțiunea a luat amploarea și au venit tot mai mulți tineri, la întrunirile acestea, tineri care sub îndrumarea părintelui paroh, Ioan Popescu, au început să se implice în unele activități de binefacere în cămine de bătrâni și centre de plasament.

Părintele a avut ideea de a încerca să îi atragă și pe cei mici în sânul biserici, prin organizarea unor concursuri de 1 Iunie și prin conceperea unei Grădinițe Duminicale, program prin care copiii erau supravegheați, în timp ce se jucau în părculețul din curtea bisericii.

O astfel de inițiativă este cu atât mai lăudabilă cu cât ducerea ei la bun sfârșit este mai grea : pe lângă aspectul finaciar și greutatea cu care sunt strânse fondurile destinate celor nevoiași, mai este vorba și despre implicarea sufletească ; țin să vă spun că nu este deloc ușor să mergi în locurile acelea triste și uitate chiar și de Dumnezeu și să vezi copii abandonați, sau bătrâni suferinzi din toate punctele de vedere.

Atunci când pășești pentru prima dată în astfel de locuri îți dai seama că ființele acelea nu se bucură de darurile materiale pe care le primesc de la tine, ci simt o nevoie teribilă de a li se acorda atenție, de a simți afecțiune și de a auzi o vorbă bună de la cineva.

Cum sunt o persoană prea puțin constantă în credința în Dumnezeu, am abandonat aceste întâlniri, însă ele continuă să existe iar acțiunile Tinerilor Icoanei sunt susținute și de cadre didactice și de elevi de la Scoala Centrală.

Pesimiștilor le-aș spune că biserica se implică destul de mult, însă are nevoie și de concursul nostru, al tuturor, pentru a putea face ceva, iar exemplul Bisericii Icoanei este cât se poate de elocvent.

Dacă vreodată simțiți nevoia să dăruiți și voi o părticică din afecțiunea voastră, unor oameni năpăsutiți de soartă, v-aș îndruma să mergeți împreună cu Tinerii Icoanei la o astfel de acțiune și vă garantez că după ce veți pleca din acele locuri vă veți simiți cu totul altfel, iar ceea ce vi s-a părut până atunci important, o să devină o banalitate de care vă veți simți rușinat.

Ceea ce mi se pare cu totul dezamagitor, o reprezinta aceasta indiferenta pe care o arata tinerii din zilele noastre, care au substituit materialele bibliografice, cartile cu Internetul,aceasta mica binecuvantare deghizata, care utilizat in exces, aduce numai involutie si lucruri deloc benefice,cum ar fi : indepartarea de cultura, de civilizatie prin comunicarea virtuala, si chiar de noi insine.
Necesitatea de a avea o cultura nu mai are o importanta atat de mare pentru tinerii din zilele noastre, cum avea odata pentru tinerii altor generatii.Consider ca aceasta departare de cultura,produce o rupere atat pe plan intelectual,dar si pe plan personal,deoarece neavand o cultura, o afinitate pentru literatura,ne departam chiar si de noi insine, ne negam dreptul de a ne cunoaste pe noi insine, si pe literatura care ne reprezinta.Ca sa nu mai vorbim de dezinteresul aratat de tineri in ceea ce priveste valorile autohtone.Tinerii, daca citesc,prefera sa citeasca romane scrise de autori straini, romane populare in randul lor si intens mediatizate de presa,dar care nu au nici o valoare literara si nu ii imbogatesc spiritual, in loc sa-si cunoasca scriitorii autohtoni, care sunt atat de apreciati atat in Romania, cat si in strainatate.
Romania are atatea valori culturale cu care ne mandrim,iar multi tineri nici macar nu au auzit de ele.

Cu totii ne amintim de cartile copilariei noastre,de basmele lui Ispirescu, de “Amintirile din copilarie” ale lui Ion Creanga,de “Ciresarii”, de “Invitatie la vals”, “Elevul Dima dintr-a saptea”, “Seri Albastre” si multe alte carti care ne-au marcat copilaria si ne-au deschis noi orizonturi.Dar oare ce anume le marcheaza acum tinerilor copilaria si evolutia spirituala?

E adevarat ca fiecare om are o conformatie spirituala diferita,dar poate daca am
citi toti aceleasi carti,care au rolul de a ne forma sa gandim prinvind dintr-o anumita perspectiva,poate ca ne-am intelege mai bine unii pe altii.

Asadar, consider ca o carte buna, citita la timpul potrivit,poate avea multe beneficii.Poate fi unguentul perfect pentru zilele pline de tristete,poate sadi in sufletele cititorilor o raza de speranta,poate fi educativa, si nu in ultimul rand, prin cultura devenim mai apropiati ca niciodata,indiferent ca suntem copii, adolescenti, oameni maturi sau oameni cu o experienta bogata in problemele vietii.
Sa nu uitam niciodata de bucuria de a citi o carte buna!

Did European leaders agree to include Bulgaria and Romania to the EU just for connecting Greece?

With the simple reason to connect Greece to the rest of Western Europe?

I still really could not understand why Romania and Bulgaria are part of the European Union, when all of their citizens moved immediately to the other countries in Europe as soon as they joined. The reason is because obviously these two countries are not economically qualified to be part of the EU.

So I hypothesized that the only real reason why Romania and Bulgaria are now part of the European Union is because Greece needed a way to transport goods by road or railroad to the rest of Western Europe?

Se intreba astfel o persoana pe Yahoo Answers, probabil din tari ca Marea Britanie sau Franta. Aceasta este demonstratia clara a faptului ca, inca, in ochii unora noi nu avem ce oferi ci doar ce lua.

Asa ca mi-am extins cercetarile si am descoperit alte doua intrebari, de data asta puse de un roman, ale carei raspunsuri sunt diverse, si merita astfel sa fie pomenite. Redau intrebarile si raspunsurile in original pentru a nu schimba nimic din exprimarea initiala a celor in cauza si pentru a pastra autenticitatea raspunsului. Imi cer scuze fata de cei ce nu cunosc limba engleza.

What do you want to know about Romania ?

„ I want to know why you treat your children so badly.”

„are those dreadful orphanages still in operation?”

„I know that loads of them are here on the spanish costas, and living off prostitution, and drugs………and I’m sure this is happening in Britain too. „

Putem vedea astfel ca sunt persoane care ne considera niste criminali. Partea buna a acestor raspunsuri, caci exista si o parte buna, este faptul ca nu suntem priviti cu ura, cel putin. Ceea ce ne arata ca numele tarii noastre mai poate fi inca „spalat”. Totusi lucrurile rele pe care le-am lasat in trecut sa se intample, cum este si cazul orfelinatelor prost administrate, cat si cele pe care inca le lasam sa se intample: numarul mare de infractori ce reusesc sa treaca granita, pun o pata pe harta Romaniei.

What is your opinion about Romania and romanian people?

Aceasta intrebare a primit si raspunsuri negative si raspunsuri pozitive. Voi incepe sa enumar intai cateva dintre cele negative:

„I beleive that your country is very poor, and it needs help.
not that we don’t, but your country has alot of children being sold for sex.”

„I have been to Transylvania,formerly part of Hungary.
The people were very nice but very poor.
I have known many Hungarians from what is now part of Romania and know they were discriminated against even to this day.”

Istoria noastra nu e cunoscuta asa cum trebuie si acesta este un mare dezavantaj caci unul dintre cele mai reprezentative lucruri ale unei tari este istoria. Iar daca aceasta nu este corect inteleasa atunci intregul proces de intelegere al unei natiuni poate fi pus sub semnul intrebarii.

Acesta este un raspuns care amuza si totodata doare , dar este un raspuns sincer:

„Most United States citizens have no clue where Romania is, much less any clue about what type of people are from there.”

Voi pune insa accentul pe parerile pozitive, pentru a demonstra astfel ca nu toti strainii au prejudecati fata de Romania.

„I spent 4 months in Romania and found the people to be wonderful. „

„They are simply some of the most wonderful people i have ever met.. i would not mind living there”

„I am from the USA
I have high regard for the Romanian people.
Through the years I have always admired their Olympic achievements especially in Gymnastics.
I have felt bad that they lived under Soviet domination for so long.”

„I’ve never been to Romania.
Those few Romanians whom I have met so far in here (UK):
hard working,nice, honest and genuine people
beautiful women:)
also, Romania produces fine wine”

Si pentru final un raspuns cu adevarat complex si cu adevarat sincer:

I’m from UK. They are(romanians) like most people in EU – honest, hard-working, friendly, etc. I hope now that they are in the EU there living standards will improve. They are very poor, compared to UK, so I hope we can all make sacrifices to help them. Unfortunately, the media here is always against Romanians (and most foreigners too). The media always portrays them negatively (crime, gangs, drugs, begging, etc).

Asa sunt vazuti romanii si asa este vazuta Romania. Nu toti au o parere negativa despre noi, dar parerile negative inca exista. Ce ar trebui sa facem? Sa aratam ceea ce suntem cu adevarat. Sa ne promovam tot mai mult partile bune si, desigur, sa construim altele noi.

Si de asemenea sa nu uitam sa multumim celor ce ridica numele Romaniei prin munca, arta, descoperirile, inteligenta sau simpla bunatate si omenie.

Surse:

www.yahoo.com

http://www.clujnapoca.ro/img/harti/harta_lumii.gif

Poate ca nu avem curajul sa actionam,sau inchidem ochii din comoditate, dar ele exista si ne ciocnim zilnic de ele.
Sa presupunem, ca aveti un copil de varsta scolara, de 7-8 ani.,care trebuie sa strabata zilnic drumul obisnuit spre scoala.

V-ati gandit vreodata la cate pericole ar putea fi expus ?
Spre exemplu,pana sa ajunga in statia de autobuz,trece pe langa un bar, din care in fiecare dimineata ies betivii care au petrecut toata noaptea.
Copilul dumneavoastra trebuie sa se strecoare printre ei,ca sa evite sa fie prins in bataile lor zilnice.
Se intalneste cu un coleg. Va ganditi,ce bine,macar acum are companie,e mai ferit de pericole.Dar ce faceti,daca pustiul de 7 ani, fumeaza cate 3 tigari pana ajunge la scoala.Va ganditi cum e posibil,are doar 7 ani.de unde a procurat tigarile, de ce isi strica viata de mic copil. Raspunsul e foarte simplu,a fost influentat de “bunii” sai prieteni care se cred cool tragand fumuri in fata fetelor. Cica asa le impresionezi . Prostii ! Iar tigarile le a cumparat foarte simplu de la magazinul de la coltul blocului,doar o cunostea pe vanzatoare,nu ?

Este foarte normal sa va ingrijorati,deoarece copilul dumneavoastra poate deveni un fumator pasiv( inhaland fumul de tigara zi de zi).
Va ganditi,ca macar atunci cand ajunge in autobuz,se poate relaxa si pregatii pentru o zi solicitanta .

Va inselati !Prietenul lui, micul fumator, se intalneste cu niste prietenii mai mari,spune el,baieti de gasca. .Urca controlorul,cere abonamentele sau biletele.Desigur copilul dumneavoastra are abonament,dar prietenul lui cu gasca de cartier nu au ce sa prezinte controlorului. Normal, doar au folosit banii sa-si cumpere tigari, sa- si puna cercei in urechi..sa fie cool,nu ?
Apoi “bunul” prieten incearca sa-l convinga sa vina la un internet,sa se mai joace,sa se mai plimbe, ca el s-a saturat de invatatoarea aia naspa si plictisitoare…
Copilul ajunge in sfarsit la scoala. Dupa atatea aventuri,pe care le suporta in fiecare zi,credeti ca mai e capabil sa retina si sa mai asimileze informatiile impartasite de invatatoare ??
Nu toti copiii au parte de asemenea aventuri,dar majoritatea trebuie sa infrunte cruda realitate in fiecare zi…

Oare ce se va alege de viitorul lor ? de viitorul tuturor ?

Ce am incercat sa sugerez in aceste randuri este faptul ca pana si banalul drum pana la scoala,la educatie este plin de primejdii. Traim intr-o lume nesigura din toate punctele de vedere. Ce putem face noi ca sa schimbam situatia ? Avem doua posibilitati..sa asteptam pana cineva face ceva,sau ne luam noi soarta in propriile maini….

Ce este Romania? Un oras? A…o tara comunista in estul Europei, cred ca am auzit cu ea, este condusa de Ceausescu.

Este un mare bordel! Am venit aici pentru ca romancele sunt frumoase si am auzit ca sunt usuratice.

Romania nu are apa potabila sau electricitate, doar e o tara de lumea a treia!

Romani adica rromani sunt aia care mananca lebede.si vin la furat in vestul Europei.

Despre Romania stiu ca este Dracula acolo, ca sunt vampiri si am vazut in Harry Potter ca acolo cresc dragoni.

Capitala lor e la Budapesta si cred ca din Romania este Nadia Comaneci, gimnasta.
Hagi, Chivu si Mutu sunt romani si joaca foarte bine!

Romanii sunt violatori, asta este o trasatura genetica si cred ca ar trebui castrati, ar trebui sa li se implanteze cipuri sau ar trebui sa nu mai fie lasati sa intre la noi in tara.

Romanii au foarte multe probleme, sunt foarte saraci, acolo oamenii mor de foame, sunt multi copii in orfelinate si sunt neglijati, asta ca sa nu mai vorbim despre violenta domestica prezenta in fiecare familie de romani.

Stiu ca sunt ciobani si merg cu carutele pentru ca la ei nu exista masini si nici drumuri asfaltate.

Romania este o tara plina de cersetori, de hoti, de oameni ai strazii, de caini vagabonzi, o tara din care vin foarte multi imigranti ilegali si muncitori sezonieri. E adevarat ca sunt oameni muncitori, dar mi-e teama sa ma intorc cu spatele in prezenta lor.

Romanii nu au ce cauta la noi in tara! Aduc cu ei SIDA si tuberculoza din tara lor murdara!

Romania celor care au ochi sa vada

E frumoasa! E mica, dar nu ii lipseste nimic. Are munti si mare, dealuri roditoare, o delta superba, chiar una dintre cele mai bine conservate delte din Europa. Avem manastiri frumoase, cele din Bucovina au primit chiar un Mar de Aur .

Romanii sunt foarte destepti si muncitori, aici majoritatea face facultate si sunt un popor de intelectuali care stiu sa isi aprecieze si valorile traditionale.

Suntem profesionalisti si oriunde lucram ne implicam suta la suta, fie aici, fie peste hotare.

Romanii sunt “raspunzatori” pentru multe inventii cum ar fi motorul cu reactie al lui Coanda sau primul zbor autopropulsat al lui Vuia. Suntem pionieri in foarte multe domenii, de la aviatie la foraj-extractii.

Stim sa ne distram. La noi nuntile dureaza trei zile si stim sa petrecem la orice varsta.

Romanii sunt mereu veseli si de aici si vorba ”a face haz de necaz”. Noi stim cand sa luam lucrurile in serios si cand sa radem de ele.

Romancele sunt frumoase, sunt mereu aranjate, au mare grija de felul in care arata si stiu sa-si puna in valoare frumusetea.

Romania e o tara bogata in legende, cu un folclor vast care s-a transmis din generatie in generatie si inca este pastrat cu sfintenie in multe locuri.

Produsele traditionale romanesti sunt recunoscute pe plan international, asa cum Mexicul are tequila, noi avem palinca, cum francezi au branza cu mucegai, noi avem branza de burduf sau cum au spaniolii salamul chorizo, noi avem salamul de Sibiu, asta ca sa nu mai vorbim despre traditionala mamaliga.

La noi, in America de Nord, este o vorba:”Daca nu ai niciun roman in firma, angajeaza unul!” Sunt muncitori, sunt destepti si daca vreti sa vorbim despre educatie, au un plus pentru ca in Romanai au facut cinci ani de facultate, in timp ce la noi se fac doar patru, asa ca ei au avut timp sa aprofundeze.

Singurul lucru pe care il au in comun cele doua pasaje este numele tarii despre care sunt emise aceste judecati de valoare; diferenta dintre ele sta in ignoranta, lipsa de informatie si prejudecata. Din pacate, un spot de prezentare a Romaniei nu o sa schimbe brusc imaginea ei in lume, e adevarat ca schimbare trebuie facuta de fiecare dintre noi, dar prejudecatile strainilor cu privire la Romania sunt multe si acestea pot fi schimbate doar de ei.

Adolescentii si copiii sunt cei mai mari “fani” ai fast-foodului, fiind dezinteresati de bolile care le pot face daca abuzeaza de acest mod de hranire. Femeile apeleaza si ele la fast-food pentru ca mai nou, conceptia “femeia sta la cratita” e trecuta, iar cariera ocupa un loc foarte important pentru a mai avea timp si de gatit.

Un studiu relatat de ziarul „Gândul”, ne spune ca un român din 4 este obez, ca 250.000 de români consuma zilnic preparate fast-food, fie că e vorba de brandurile foarte cunoscute, fie că este vorba de orice shaormărie de la colţ de bloc. De aici şi numărul mare de obezi, bolnavi, cazuri de toxinfectie alimentară, etc. Aceste cifre anunţă acest fenomen drept problemă socială, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze şi să luăm masuri. Chiar dacă pare că această problemă nu este chiar atat de mare, numărul consumatorilor de fast-food creşte odată cu numărul problemelor cardiovasculare, toxinfectice, boli la stomac sau problema obezităţii

Aşa că, trebuie să ne gândim de doua ori înainte de a mânca într-un fast-food, pentru că poate cauza fast-death. Nu uitati: “nu tot ce zboara se mananca!” Trebuie sa ne hranim ca sa traim, nu ca sa ne imbolnavim!

Surse:

www.gandul.info/…/250-000-de-romani-pun-gura-pe-fast-food-zilnic-cat-sunt-de-sanatosi-4450365

www.2photo.ru

In Romania, si mai ales in Bucuresti, competitia este prezenta in orice aspect al vietii: de la locul de parcare pana la locul in universitate. Candidam cate 10-15 persoane pentru un loc in cadrul facultatii la care ne dorim sa studiem, ne chinuim 10-15 minute sa gasim un loc de parcare, aplicam cate 100-150 de persoane pentru acelasi job. Un studiu recent releva faptul ca in Romania sunt cele mai mici sanse de angajare din Europa, cu toate acestea, Bucurestiul este cea mai scumpa capitala din Europa. Competitia a dus la aparitia unui fenomen bizar, majoritatea face mai mult de o facultate pentru a-si creste sansele de angajare. Din pacate, curand o sa se ajunga sa fie o cerinta standard sa ai doua facultati.

Peste 50% din locurile de munca sunt nesigure in perioada aceasta, ceea ce dezvolta spiritul competitiv. In astfel de situatii competitia creeaza monstri, creeaza disfunctii in cadrul colectivului de munca, intre colegii care ajung sa se “sape” unul pe altul, considerand ca, daca reusesc sa elimine un competitor, jobul lor va deveni mai sigur.

Banii fac intodeauna competitia mai acerba. In multe dintre situatiile in care banii sunt la mijloc, ei ajung sa deterioreze relatiile de prietenie sau relatiile din cadrul unei familii. E grav faptul ca am ajuns sa ne exprimam de multe ori afectiunea sau supararea cu ajutorul banilor. Masuram sentimentele in sume de bani pentru ca au devenit mai importanti decat iubirea, onoarea sau prietenia. Este adevarat, asta nu se intampla doar in Romania, dar aici lucrurile au tendinta de a deveni mai serioase si, din pacate, repercusiunile pot fi foarte grave.

Am discutat recent cu niste straini care mi-au spus ca au observat diferenta dintre Bucuresti si restul tarii in ceea ce priveste caracterul romanilor. In Bucuresti sunt mult mai agitati, mai ostili si foarte stresati. Aici toata lumea este grabita, oamenii spun mai rar “multumesc” si nu sunt la fel de primitori ca in restul tarii. E adevarat ca toata lumea aici se grabeste. Asta mi-a amintit de o gluma care spune ca o nanosecunda este timpul scurs de la aparitia culorii verde la semafor pana cand se aude primul claxon in Bucuresti. De ce ne grabim atat de tare? Pentru ca suntem intr-o constanta competitie. Trebuie sa fim primii la locul de munca, la facultate sau acasa.

Eu cred ca este foarte importanta competitia in formarea caracterului fiecaruia dintre noi, dar nu este definitorie. Cred ca trebuie sa fim altruisti si sa ne amintim ca ceea ce ne defineste pe noi ca romani este faptul ca suntem ospitalieri, sa nu uitam sa fim buni, sa spunem “te rog” si “multumesc” mai des. Imaginea Romaniei este facuta de noi si trebuie sa intelegem ca schimbarea pe care vrem sa o vedem incepe cu noi.

Dragul meu copil,

Te privesc astazi de foarte departe. Te privesc din spatele unui geam, in care ai aruncat cu o piatra. Arunci in fiecare zi cu pietre inspre mine. Oare de ce ma urasti atat de tare?

Sa stii ca mi-e tare greu sa-ti vad privirea tot mai incruntata pe zi ce trece. Sunt slaba si bolnava, stiu. Ma vezi ca pe o povara de care ai vrea sa scapi si ai pleca si maine, daca ai avea unde merge. Imi pare rau, si-mi cer iertare. Eu n-am vrut niciodata sa iti fie greu. Aud cum blestemi printre dinti aproape in fiecare zi ca iti sunt mama. Ma blestemi pentru ca te-am adus pe lume. Stiu ca iti doresti sa fi fost copilul alteia de pe strada.

E adevarat ca ai venit pe lume intr-o casa mai darapanata si mai saraca. Am avut si noi mai multe, odata, copile. Au prins insa fratii tai mai mari sa vanda ce gaseau prin casa si prin curte. Le placea sa-si cumpere cate o haina noua, sa-i laude cei de pe strada. Si incetul cu incetul s-au terminat mai toate. Vezi tu, ai ajuns pe lume cand noi deja eram singuri si saraci. Si chiar daca nu vrei sa intelegi, nu e vina mea.

Oricat as incerca, de una singura nu pot sa razbesc. Tu gandesti ca nu am sa mai fiu vreodata buna de nimic, dar nu-i asa. Stiu sigur ca daca mi-ai da o mana de ajutor, m-as vindeca repede. Stiu ca impreuna am putea sa ridicam inapoi casa asta, asa cum a fost ea odata. E mult de munca, insa, iar tie ti-e foarte teama. Ti-e atat de teama incat te ascunzi in fiecare zi in camera ta.

Privesti in fiecare zi pe geam, din spatele perdelei, catre altii care ma batjocoresc. Stiu ca esti acolo, stiu ca vezi asta. Nu stiu daca nu poti, sau nu vrei sa ma aperi. Dar, oricum, nu o faci. Iar altcineva nu e sa o faca.

Am sa ma sting pe zi ce trece, copile. Simt asta. Se poate ca in curand sa pleci de-acasa. Vei lasa atunci in urma ta ceea ce spui ca e darapanatura in care ai crescut. Dar sa nu uiti ca orice ti s-ar intampla, usa mea va fi intotdeauna deschisa pentru tine. Ai sa gasesti oricand aici un acoperis, o vorba buna, o mangaiere si o mancare calda pe masa.

A ta mamă.

Aceasta e scrisoarea imaginara a unei mame catre copilul ei. Pe plic scrie “Expeditor: Romania, str. Europa, nr. 7″. Destinatar: Tu.

sursa imagine: http://www.flickr.com/photos/84632570@N00/27969318/

In schimb acum, in zilele noastre, ma intreb oare cate mame sau bunici mai citesc povesti copiilor. Cati copii mai stiu cine e Harap-Alb, ce au patit iezii caprei sau cele trei fete din Sarea in Bucate. Desenele animate mult prea violente si calculatorul au luat locul minunatele povesti romanesti. Pentru ca, sunt minunate intr-adevar si fac si ele parte din cultura romanesca. Daca am sta sa ne gandim un pic, e primul contact pe care il are un copil cu unele dintre cele mai frumoase “lucruri” produse in Romania. Si daca nu din copilarie, atunci cand sa incepa sa constientizeze valorile romanesti? Si in plus, nu e asta oare frumusetea copilariei, aceste minunate povesti ce dau frau liber imaginatiei ?

Poate ma veti considera un pic melancolica, dar imi este dor de acele timpuri in care, inainte de culcare ascultam sau citeam o poveste. Tind sa cred ca in felul asta am reusit sa imi dezvolt imaginatia. Si nu numai. Ganditi-va un pic: cum poate face un copil diferenta dintre bine si rau? Cum sa ii explicit mai bine unui copil ca nu e in regula sa minta si sa insele oamenii. In aceste povesti se face diferenta clara dintre ce e bine si ce nu, prin exemple concrete, pe care un copil le poate intelege cu usurinta.

Si atunci oare de ce i-am priva pe copii nostri de minunatele povesti romanesti pe care maestrii genului le-au scris? De ce i-am priva de aceste lucruri, inlocuidu-le cu violenta gratuita si umor de doi bani? De ce i-am uita pe Ispirescu, Creanga, Alexandrescu, mai ales ca povestile lor ne-au facut frumoasa copilaria. De ce sa nu impartasim si copiilor nostri frumusetea lor, deschizandu-le apetitul pentru cultura si valorile romanesti inca de la o varsta la care cei mici asimileaza foarte repede tot ceea ce inseamna informatie.

Poate, din nostalgie sau din simt practic, nu vom uita totusi de personajele ce ne-au daruit o copilarie mai frumoasa si vom incerca sa creem una poate la fel de frumoasa si copiilor nostri.

Sursa Foto

Drumurile mele  m-au purtat in multe locuri, cu toate astea nu am reusit sa vizitez toate obiectivele turistice din Romania. Locurile in care am ajuns au potential, numai ca unele dintre ele nu sunt “exploatate” la maxim asa cum ar trebui sa fie. Sa luam de exemplu Sighisoara. Odata, bijuterie a Transilvaniei, acum orasul vechi, cetatea medievala, este lasata de izbeliste, casele nu sunt restaurate, conditiile de cazare sunt mizere. Cu toate astea, Festivalul Medieval se tine in fiecare an in Sighisoara.

Drumurile m-au purtat prin Zlatna, prin Rosia Montana catre carierele de la Sohodol, din Apuseni. Trebuie sa mentionez ca muntii Apuseni nu au nici o legatura cu Valea Prahovei. Odata ajuns pe acele drumuri ti se pare ca esti transportat in alta lume, ca ai parasit tara si ca te afli intr-un loc in care frumusetea peisajelor aproape ca te lasa fara grai. Zlatna este un oras rosu. Denumirea Zlatna vine din slava, “zoloto” insemnand aur. In Zlatna au existat numeroase hale de steril ce acum zac in paragina, iar solul rosu pe care nu creste nimic a afectat toata zona. Zlatna pare un oras de pe Marte, un oras fantoma.

Despre Rosia Montana, presupun ca toata lumea a auzit. Ceea ce probabil ca nu stiti este ca la iesirea din Rosia Montana exista un banner (sau cel putin era acum patru ani) pe care sta scris astfel “Drum bun si in viata si la drum”. Cu toate ca saracia a atins cote maxime in aceste localitati, oamenii sunt deosebit de prietenosi in locurile acestea.
Peisaje superbe si obiective turistice se gasesc si la Cincis, on orasel intre Deva si Hunedoara, unde am avut ocazia sa fiu cazata pentru trei zile intr-o casuta deasupra lacului Cincis.Poate ca nu stiati, dar pe locul unde se afla cum lacul, inainte exista un sat. Tot acest sat a fost parasit si s-a creat Lacul Cincis. In zilele in care apele lacului scad, se poate vedea turla bisericii fostului sat.Tara Oasului nu am reusit sa o vizitez si sper ca drumurile sa ma poarte cat de curand acolo, mai ales as vrea sa vad Cimitirul Vesel, unde fiecare piatra funerara e colorata, iar epitaful nu are nimic trist.Dobrogea ofera si ea peisaje spectaculoase, Delta Dunarii asemenea.

Toate aceste locuri merita vizitate pentru ca aduc ceva unic si inedit. Nici un peisaj nu este la fel. Si atunci ma gandesc, ce au oare Irlandezii mai bun fata de noi? Poate bun-simt. Poate un pic mai mult nationalism si grija fata de valorile lor. Cati dintre noi cunosc istoria tarii? Sin u ma refer la date greu de tinut minte sau numele tuturor personalitatilor, ci doar la cele importante.Cati dintre noi au cercetat, macar de curiozitate istoria unui loc pe care l-au vizitat. In alte tari se pune accent pe acest lucru si cu cat un loc este mai incarcat de istorie cu atat mai mult ii creste atractia turistica.  Poate daca am reusi si noi sa dezvoltam un pic de “patriotism”, poate daca ne-am cunoaste mai bine tara, poate daca am realiza ca inainte de a pleca peste hotare avem totusi ce vedea si aici, locuri incarcate de istorie si peisaje ce iti taie rasuflarea, poate asa am reusi sa facem ceva pentru tara noastra. Si totodata si pentru noi.
Foto – biserica de pe lacul Cincis