Peste douazeci de ani vei fi dezamagit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai facut nu din cauza celor pe care le-ai facut. Deci, descatuseaza-te! Navigheaza din portul sigur in care te afli. Exploreaza! Viseaza! Descopera! (Mark Twain)

Vineri, intr-o vineri de la sfarsitul verii, dupa servici, am pornit spre Retezat – primul Parc National al Romaniei. Cu toate ca vara inca era printre noi, am iesit din Nucsoara pe bezna, destul de aproape de miezul noptii. La lumina farurilor cautam un loc drept pentru campat si pregatim culcusul.
Locul ce parea perfect seara nu mai era la fel dimineata pe la 5. Treziti in clinchet de talanga iesim afara si ne trezim inconjurati de vaci si stapanii lor:

“Da de ce v-ati pus cortul chiar pe drumul vacilor?”

Daca vacile tot nu ne-au lasat sa lenevim avem ocazia sa vedem un rasarit frumos dinspre campia Streiului.

Dupa ce ma bucur de sandwichul pregatit acasa, adunam cortul si restul bagajelor, le inghesuim in Polo si plecam spre intrarea in rezervatie. La placa ce ne anunta ca intram in rezervatie incepe greul dar si frumoasul acelui weekend. Facem o cantarire din mana a rucsacilor si il conving pe Rares sa care el cortul. Mare noroc cu asa prieteni!
Incepem fara sa stim ca vom urca 1700m altitudine in aceasta zi. Destul de repede hotaram sa urcam pe Valea Pietrele, nu pe Culmea Lolaia, cum ne era planul initial.

Pentru ca tot am schimbat traseul nu mai trecem pe la Cabana Pietrele, o luam direct spre Gentiana pentru a economisi trei sferturi de ora pretioase. Daca scriitorii de basme si povestiri fantastice s-au inspirat din natura, atunci sunt sigur ca traseul spre Gentiana a fost sursa de inspiratie pentru Padurea Fermecata. Mi-as fi dorit sa fi fost acolo un fotograf mai inspirat care sa va poarte cu fotografiile lui in acea poveste. Eu pot doar sa trec aceasta padure in scurta lista cu locuri in care natura si-a pastrat imaginea virgina, de basm.

Ajunsi la Gentiana desfacem fiecare cate o conserva, mai mult din dorinta de a scapa de greutate decat de foame. Sau mai degraba pentru a muta mai jos centrul de greutate.
Ma invart putin pe langa panourile solare ce stau in spatele cabanei si apoi ne pregatim de plecare. Il intrebam pe cabanier unde gasim apa sa ne refacem proviziile.

“Aici peste tot e numai apa!”, se grabeste sa ne raspunda.

Si intr-adevar asa este. Daca e frumos traseul pe Valea Pietrele aceasta nu e datorita pietrelor ci a vaii plina de cascade navalnice mai mici sau mai impunatoare.

De la Gentiana se mai merge o suta de metri si se iese din teritoriul brazilor urcand in etajul jnepenilor. De acum incepem sa vedem varfurile ce ne inconjoara si privim in zare spre Curmatura Bucurei – punctul cel mai inalt pe care vrem sa-l atingem azi.

Dupa vreo ora de sarit pe pietrele Retezatului, bocancilor Ilenei li se face foame. Cu ajutorul catorva cureluse reusim sa-i imblanzim prin tehnicile invatate de la Steve Irwin (vanatorul de crocodili). Se pare ca Ileana s-a suparat pe bocancii rebeli pentru ca in Fagaras nu i-a mai adus desi mie imi pareau simpatici

Cel mai frumos la urcare e sa intorci capul in spate si sa privesti cat de mult ai urcat pentru a-ti demonstra efortul depus. Privelistea e minuntata, mai ales dupa iesirea din tunelul de jnepenis. Macar atat ne incurajeaza pentru ca tinta noastra, Curmatura Bucurei, se incapataneaza sa ramana la 30 de minute in fata, deja de vreo doua ore jumate.

Intr-un final ajungem extenuati pe saua ce ne desparte de lacul Bucura, punctul central al drumetilor din Retezat. Stiti cum se zice: toate drumurile duc la Roma si cararile la Bucura. Coboram pe malul lacului si ne trezim intr-un adevarat sat de iglu-uri din foaie de cort. Impresionat ii intreb pe parinti cum au facut drumul acesta obositor, de 8 ore, cu copii de chiar 4 ani. Aflu ca se poate veni si din Poiana Pelegii aflata la doar o ora si jumatate.

Dupa o cosnerva si putina odihna ne simtim viteji si, impreuna cu Rares, decidem sa urcam pe Varful Peleaga, la 2509m. Daca ne grabim putin prindem apusul pe varf si coboram la lumina frontalelor. Pornim impreuna cu doi salvamontisti si pana pe la 2400 ne tinem de ei. Doar ca aici nu mai am aer si inaintam doar cate douazeci de metri dupa pauze de zece minute.
Cand ajungem pe varf salvamontistii deja savurau bere, probabil a doua sau a treia la cat timp ne-a luat sa-i prindem. Noi murim de foame fara sa stim ca avem in bagaj ciocolata si glucoza.

Soarele apune lasand Varful Retezat deasupra norilor.

Dimineata intregul sat de iglu-uri se trezeste si pana cand fac eu cateva poze aproape toate corturile dispar. Mancam, adunam si ne pornim si noi parca cu mai multa energie decat in ajun.

Adevarul e ca orice s-ar zice, e mai usor la coborare. Asta daca nu ai bataturi si besici cum am avut eu. Sau mai bine zis daca vii pregatit cu suficienti plasturi, nu doar cu doi.

Data viitoare sigur voi avea mai multi plasturi cu mine

Drepturile de autor asupra textului si fotografiilor apartin autorului.

Traian Fratean – http://ftraian.blogspot.com/

Munții Măcinului sunt situați în partea de Nord-Vest a Dobrogei și s-au format cu milioane și milioane de ani în urmă, în palezoic din granituri, șisturi cristaline, calcare, roci metamorfice și eruptive, conglomerate, gresii. Principalele grupe sunt Creasta Principală, culmea Pricopanului și creasta Secundară, oarecum perpendiculară pe cea principală, iar altitudinile variază între 7-467 m, cel mai înalt fiind vârful Țuțuiatu.

Schimbarea înfățișării lor s-a produs acum aproape 200 de ani, pe vremea când Dobrogea se afla sub stăpânirea otomană , și când se făceau intense exploatări iar pădurile cădeau ca secerate. Nici atunci când Dobrogea a fost alipita României, regiunea nu a fost  cruțată căci prin cele două reforme agrare de la 1878 se taie o mare suprafață din păduri, iar relieful își schimbă vizibil aspectul.

Din întinsele păduri de gorun, stejar pufos, cărpiniță, tei argintii nu a mai rămas aproape nimic, cu excepția unor arbori presărați ici și acolo și a câtorva fire de vegetație fragile.

Fauna regiunii reunea o diversitate de insecte si animale rare precum râsul, dihorul pătat, pisica sălbatică, broasca râioasă cenușie, specii care actualmente sunt dispărute complet sau pe cale de dispariție.

Lanțul muntos se erodează continuu din cauza granitului, care stă la baza formării lui și care se macină necontenit dându-i un aspect de deal găunos, în care ți se afundă piciorul atunci când încerci să urci.

Granitul a fost una dintre bogățiile zonei, intens exploatată de turci, iar ca o curiozitate v-aș spune că stadionul olimpic din Munchen este construit din granitul din Munții Măcinului.

Peisajul este uimitor tocmai prin acest talmeș-balmeș de zone împădurite, stânci aruncate la voia întâmplării, crevase și șănțulețe aride și aproape roșiatice la culoare, contrastând în mod evident cu verdele plantelor și al copacilor.

Pot spune că suntem cunoștințe vechi și că le știu secretele și înfățișarea pe care o iau în fiecare anotimp : vara priveam de pe peronul gării din satul bunicilor, culmea Pricopanului răsfățându-se sub razele soarelui, ce se ridica la orizont, îi admiram și de aproape în trecerea către litoral și mereu mă fermeca verdele crud contrastând cu albastrul cerului, toamna vegetația se usucă și e o adevărată delectare să privești ciulinii cafenii purtați de vânt, iar iarna totul se acoperă cu un strat imaculat, iar vântul suflă necruțător.

Ca obiective turistice v-aș recomanda mânăstirile Cocoș și Dervent, iar dacă sunteți mai singuratici și ați dori să vă reculegeți și să vă rupeți pentru câteva ore de viața modernă, ați putea merge pe dealurile de la Niculițel.

Sursa : www.wikipedia.ro

În drum spre Vatra Dornei, venind dinspre Bistriţa, se trece prin numeroase comune, aşa cum îmi place mie să le zic Satele Unite ale Bârgăului: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului şi Mureşenii Bârgăului.
În Prundul Bârgăului, drumul de piatră ce se iveşte spre dreapta este acelaşi care traversează Bistriţa Bârgăului şi duce la Colibiţa. După ieşirea din comună, pe parcusul a 7 km de serpentine turistul descoperă natura cu frumuseţile ei. Lacul, situat la o altitudine de 900 m, având o lungime de 13 km, poate fi ocolit în aproximativ 2 ore de mers cu maşina.

Este un lac artificial de acumulare creat cu ajutorul unui baraj de prin 1991, în Munţii Călimani. Scopul acestuia este de a produce energie cu ajutorul apei. În jurul lacului s-a dezvoltat o staţiune turistică renumită pentru diversele activităţi pe care le propune : ciclism montan, caiac, alpinism, pescuit(păstrăv, clean, caras), plimbari cu sania, excursii şi drumeţii. Pentru turiştii însetaţi, izvorul de apa minerala Borcuţ pare o oază în mijlocul unui deşert, iar traseele montane din împrejurimi au ca cel mai parcurs , traseul marcat de 3, 5 ore până la Vf. Bistricioru.

Alegeţi Romania ca destinaţie turistică !

Sursa: wikipedia

Complexul de agrement “Laguna Albastra” a fost inagurat in luna mai 2009 si a fost luat cu asalt de persoane de toate varstele care au dorit o bucata de mare la munte. Complexul detine o impresionanta lista de oferte si servicii. Incepand cu piscina incalzita in permanenta la o temperatura 25 ºC, cu o suprafata de 2000mp, adancimea fiind de la 20cm la 40cm pentru copii sau pentru persoanele care vor sa relaxeze. Pentru persoanele care vor sa innoate au la dispozitie bazinul mare cu adancime de la 80cm la 190cm. Ca relaxarea sa atinga punctul culminant, in centrul bazinului se afla si un loc special amenajat pentru hidromasaj sau se poate servi un cocktail de la barul acvatic.

Complexul dispune si de o terasa in exteror cu o capacitate de 200 de locuri, unde se pot servi gustari sau mese imbelsugate oferite de bucataria “Laguna Albastra”. Pentru ca “Laguna Albastra“ este un complex de agrement, ofera posibiliatea de a pescui in unul din cele 3 lacuri special amenajate. De asemenea pentru iubitorii de camping complexul ofera 10 foisoare pentru picnic si 20.000mp pentru camping dotati cu grupuri sanitare. Nici copii nu sunt uitati, complexul le pune la dispozitie pe langa cele 3 bazine si topogane si leagane, situate langa spatiul destinat campung-ului pentru a se putea juca in voie. Iubitorilor se sport le sunt oferite 3 terenuri asfaltate pentru a putea practica sporturi precum fotbal, volei si tenis.

Punctul de atractie al complexului este restaurantul “Laguna Albastra” care este locul ideal atat pentru a lua o masa in oras alaturi de prieteni sau persona iubita, ci si pentru a gazdui evenimente importante din viata precum nunti, botezuri sau zile onomastice. Capacitatea restaurantului este de 400 de locuri, impartite in 4 parti egale. Pentru ca totul sa fie pe placul clientilor bucataria “Laguna Albastra ” ofera o gama larga de preparate romanesti astfel incat sa fie toata lumea satisfacuta.

Complexul “Laguna Albastra” este locul potrivit pentru oricine si pentru orice ocazie. Odata ajunsi in zona Fagarasului va recomand macar o data sa vizitati si complexul.

Vadu este un sat în județul Constanța, situat la 15 km de Năvodari și la 7 km după comuna Corbu. La ieșirea din Corbu de sus, prima șosea la dreapta te va duce în satul în care timpul are alte valențe și natura este singura prietenă a omului. Din Vadu urmează un drum de asfalt,  lung de vreo 3 km, care te lasă direct în buza mării. Dacă nu te descurci, oamenii sunt amabili și dispuși să te îndrume spre plajă. Dar ai grijă, căci o dată ajuns acolo sunt mici șansele să mai schimbi cu cineva vreo părere. Asta dacă nu ești norocos și mai zărești două-trei corturi campate în depărtare.

Pentru cei neobișnuiți să stea la cort sau să umble cu lada frigorifică după ei, să nu existe șezlonguri pe plajă și bere rece de la draught, sunt mici șansele ca Vadu să fie destinația perfectă, deși nisipul este fin, plaja lată, marea curată și răsăriturile excelente. Nopțile le poți transforma în ceva cu totul special. Câteva lemne de foc, un vin roșu, zumzetul insectelor și sunetul valurilor sunt suficiente. Trebuie doar să fii rezistent, căci în depărtare se văd reflectoarele din Mamaia și luminile tuturor teraselor de acolo.

Provizia de mâncare nu trebuie să fie neapărat foarte consistentă. Satul Vadu este  situat la câțiva kilometri și recomand o vizită la cârciuma de acolo, principalul punct de reper. Cârciuma are magazin alimentar în curte și câteva mese afară, unde poți savura o bere și afla câteva vorbe de duh de la cetățeni.

Despre plaja din Vadu nu poți vorbi foarte mult, căci riști să descrii lucruri, devenite clișee, precum o ”oază de liniște”, un ”colț rupt de lume”, etc. Plaja din Vadu merită să o vezi și să iei în calcul sugestiile de mai sus. Viziteaz-o când ești năucit de aglomerația din oraș, când vrei ca soarele și o plajă destul de întinsă să fie numai ale tale.

Întindere lucitoare de apă asemenea unei oglinzi, de o formă aproape rotundă precum paleta unui pictor, lacul Sfânta Ana este o legendă vie printre localnicii din Băile Tușnad.

S-a format în urmă cu mii de ani, în craterul unui vulcan, ce somonolează de multă vreme, dar care își face simțită prezența, aievea, prin emanațiile de sulf, cu un miros înțepător, gaze ce prevestesc starea vremii, printre localnici : atunci când ele sunt puternice și vizibile, e semn că vremea se schimbă și devine capricioasă ; când sulful este mai puțin dens putem conta pe vreme frumoasă și putem face planuri de vacanță.

Singurul lac de origine vulcanică, de pe teritoriul țării noastre, s-a format în masivul Ciumatul Mare, din apropiere de Tușnad, la o altitudine de 946 m, iar conul de apă acumulată în crater măsoară o adâncime de 7 m. Deși se întinde pe o lungime de 620 de metri și are o lățime de 460 de metri, putem spune că este un lac singuratic, pustiu și fără floră și faună subacvatică, din cauza lipsei de oxigen din apă.

Lacul nu prezintă izvoare naturale, iar imensa cantitate de apă, acumulată în crater, s-a adunat prin prăvălirea apei din precipitații.

O curiozitate a locului este lacul cu muschi, unde riști să fii înghițit de mlaștină, dacă zăbovești prea mult.

Poți urma două căi, pentru a ajunge lângă misterioasele ape ale lacului : fie pornești din stațiunea Tușnad, prin pădure și urci pe un drum forestier, vreme de aproape două ceasuri, fie mergi pe mai moderna cale a șoselei și faci o plimbare de 40 de minute cu mașina, prin Bixad.

Personal, am optat pentru urcușul prin pădure, iar natura m-a recompensat generos pentru efortul depus : liziera pădurii este populată de plante medicinale de tot soiul, iar cu cât înaintezi, cu atât te lași fermecat de mirosul  de cetină și de ferigile care se întind somnoroase, la baza copacilor.

În cele din urmă ajungi pe malul lacului, unde peisajul este aproape ireal : un munte semeț, acoperit de păduri de brazi umbroși, care se prăvale până la marginea lacului, ca și cum ar voi să se lase înghițit de suprafața netedă ca o oglindă.

Turiștii au posibilitatea să se destindă pe nisipul fin și să se scalde în apa revigorantă sau să viziteze capela romano-catolică de pe mal.

De-a lungul timpului au fost create și legende, privind nașterea acestei minuni naturale : se spune că, a fost odată, o fată pe nume Ana, care a fost silită, de către părinți, să se logodească cu un băiat pe care nu îl iubea, pentru avuțiile lui ; fecioara s-a aruncat în apele lacului pentru a scăpa de soarta ce o aștepta și se spune că lacul i-ar purta numele.

A doua legendă povestește despre un stăpân crud care și-a pedepsit, 13 dintre fetele care îl slujeau. Printre ele se află și credincioasa Ana, care s-a rugat la Dumnezeu să crape pământul și să-l înghită pe stăpân. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, pământul s-a prăvălit, stăpânul cel nemilos a murit, iar lacul s-a format din lacrimile fetei, al cărei nume îl și poartă.

Jumătate mit, jumătate realitate, lacul Sfânta Ana este unul dintre locurile ce nu trebuie ocolite.

www.wikipedia.ro

Legenda asociaza cimitirul culturii dacilor, a caror filosofie  de viata se baza pe imortalitatea omului. Dacii primeau moartea cu veselie, crezand ca dupa ea, incepe o noua viata, moartea nefiind decat o trecere intre doua lumi. Acest eveniment isi pierde astfel caracterul negativ, dramatic, soldat cu plansete si sentimentul groaznic al pierderii, capatand in schimb o nota de optimism si voiosie. Mori, ca sa treci un prag, cam asta ar fi ideea, ce socheaza , ce-i drept, cand ne gandim ca alti romani vad moartea ca pe un moment solemn si de mare tristete.

De unde a inceput totul? Stan Ion Patras, un sculptor si pictor local a venit cu ideea de a decora mormintele in culori cat mai vii, cat mai aprinse gen rosu, galben sau verde. Timp de 50 de ani, artistul a facut nenumarate cruci din lemn de stejar, si le-a desenat cu scene din viata  sau ocupatia persoanei sucombate, toata aceasta creatie fiind acompaniata de un poem umoristic sau satiric ce descria persoana in cauza. Fundalul crucilor, de un albastru naucitor si-a capatat numele de “Albastru de Sapanta”.

Arta lui Stan Ion Patras a dat nastere la o noua conceptie despre moarte. Si partea interesanta nu e faptul ca aceasta conceptie exista si inainte (chiar si al nostru Eliade numea moartea “Marea Trecere”), ci faptul ca ea a putut fi implantata in sanul unui mediu rural, intr-o societate traditionala care respinge mai intotdeauna noul si nonconformismul.  Se pare ca mai daramam un cliseu, cum ar fi cel ca toti satenii sunt conformisti, rigizi si dogmatici. A primi moartea cu veselie, este pana la urma un lucru bun, iar credinta intr-o calatorie spre o noua viata dupa nu poate decat sa ajute omul si sa-l faca sa treaca mai usor peste un eveniment pana la urma natural si normal.

Si daca e sa ne intoarcem la vorbele lui Blaga, ar trebui sa ii dam dreptate cand a spus ca “Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat”.

Vechile Balti ale Brailei erau o suprafata de teren inundabil, care se intindeau pe 60 de kilometri lungime si 23 de kilometri latime, intre bratul Cremenea si bratul Macin. Acest paradis terestru era format din lacustre conectate intre ele prin canale, pe marginea carora crestea o vegetatie luxurianta, in special salcii si stuf dar si numeroase plante medicinale, ceea ce il facea un loc vestit si cautat in epoca, de catre pictori, dar si de catre iubitorii de frumos.

Ca sa treci Dunarea trebuia sa mergi in centrul Brailei, si sa cobori vadul catre port, acolo unde asteptau barcile, leganandu-se somnoroase la umbra salciilor umbroase. Urcai alene in barca si peste un ceas te aflai dincolo, intr-o imparatie unde timpul nu putea fi masurat de ceasurile noastre moderne, pentru ca te aflai intr-un fel de lume a basmelor, in care totul se masura in secole si milenii.

Cei mai multi aventurieri se adaposteau pe canalul Filipoiu, acolo unde regele Ferdinand construise un asezamant, pe vremea cand mergea la vanatoare. « Palatul », asa cum era el numit de catre turisti si de catre vizitatorii fideli ai Baltilor Brailei, fusese dat in grija unui cuplu de pescari : sotia se ocupa de menaj, iar sotul asigura hrana si transportul celor ce veneau sa petreaca vara, in jurul salciei de la Filipoiu.

O alta atractie era lacul Serbanu, pe malul caruia, se ridicau adevarate paduri de stuf si de salcii, in care se ascundea mistretii si pasarile atat de ravnite de catre vanatori, iar apele lui limpezi precum cristalul erau explorate de pescarii sarguinciosi, printre care s-a numarat si Mihail Sadoveanu.

Intre anii 1964 si 1970, regimul comunist desfasoara forte impresionante pentru a face amenajari, pentru a indigui si pentru a transforma aceasta suprafata intr-un teren arabil profitabil.

Astfel din imensitatea aceea de cateva zeci de hectare, s-au pastrat astazi doar Baltile Mici ale Brailei, o umbra palida a ceea ce se intindea odata, dincolo de Dunare. Insulele Mici, declarate si Parc National, sunt formate din mai multe insule precum : Varsatura, Chiciu, Insula Mica a Brailei, Insula Orbului, Calia, Fundu Mare sau Harapu.

Flora si fauna parcului sunt diversificate, astfel incat intalnesti paduri de salcii alaturi de mlastini sau pajisti stepice in care se plimba in voie specii rare de pasari precum cormoranul, lisita sau pescarusul albastru.

Iubitorii de vacante exotice pot ajunge aici fie traversand bratele Dunarii, in ambarcatiuni mici sau cu bacul, din portul Braila, fie pe drumurile comunale sau judetene care ajung pana in localitatile invecinate parcului.

Sursa : www.studentie.ro

« Peisaj in Baltile Brailei » Emilia Dumitrescu

Eu le numesc cele 7 minuni ale Romaniei:

1. Marea Neagra: suntem norocosi pentru ca ne numaram printe tarile care au deschidere la o mare, ca ne putem  bucura in zilele de vara de plaja, rasarituri si apusuri romantice la malul marii, admirand pescarusii. Este a treia mare ca dimensiune din Europa, prima ca structura acvatica in care oxigenul este foarte scazut. Marea Neagra ne ofera peisajele mirifice si locuri in care poti sa te relaxezi si sa te distrezi la maxim, avand mii de activitati din care poti alege, dar si o sursa de sanatate, prin soare, nisip, apa sarata a marii etc.

2. Delta Dunarii: Dunarea trece prin 10 tari, dar nu uita sa ne tranverseze si pe noi. Delta Dunarii este o rezervatie naturala care ne ofera un peisaj minunat, pentru care mii de turisti viziteaza anual acest loc, pentru a-i admira peisajele unice, fauna si pasarile, despre care se spune ca Delta Dunarii este paradisul lor. Impatimitii pescuitului, sunt cei mai mari “fani” ai acestui loc, datorita mediului care favorizeaza acest “sport”.

3. Castelul Bran: acest monument istoric este bine cunoscut in toata lumea, mitul lui Dracula il face o atractie turistica pentru toata lumea, si-l trece pe lista celor mai faimoase castele din lume. Situat langa Brasov, construit pe o stanca, acest castel cu patru etaje si plin de mobilier si obiecte vechi, si-ar atrage turistii si fara faimosul mit a lui Vlad Tepes.

4. Casa poporului: cunoscut si sub numele de Palatul Parlamentului, este a doua cladire ca marime din lume, Dupa Pentagon, avand aproximativ 1000 de incaperi. Pentru asta a intrat de trei ori in Cartea Recordurilor, un lucru in plus prin care Romania se face remarcata in intreaga lume.

5. Baile Herculane probabil nu este o statiune atata de faimoasa in lume dar este de asemenea vizitata de turisti romani si straini. La fel ca majoritatea locurilor din Romania, este atinsa de istorie, dandu-i o nota de mister. Cladirile vechi de aproape 2000 de ani dau clasa locului, insa adevaratul motiv pentru care Baile Herculane sunt cunoscute, si vizitate, sunt izvoarele termale, cunoscute ca fiind un remediu pentru diferite boli, mijloace de relaxare etc

6. Pestera de la Scarisoara, este renumita la noi in tara, pentru ca adaposteste un ghetar vechi de peste 3000 de ani, astfel devenind o adevarata atractie turistica. Peisajele din interiorul pesterii sunt de-a dreptul speciale. Ghetarul din pestera Scarisoara este declarat monument istoric.

7. Rezervatia naturala din Retezat este cea mai importanta din tara noastra, iar Parcul National Retezat este primul parc national din Romania. Peisajul format din paduri, pasuni, lacuri glaciare etc transforma zona intr-una de poveste.

Cu siguranta sunt mai multe locuri minunate in Romania decat aceste sapte, pentru ca avem o tara care poate multe, pe
care ar trebui sa o valorificam mult mai pentru ca ea ne ofera totul pentru a fi mandri ca suntem romani.

Munte, pastrav, vacanta!

In vara aceasta mi-am propus sa merg intr-o drumetie montana, iar prietena mea, Alexandra, mi-a sugerat sa aleg Lacul Galbenu. Ea este o pasionata a muntelui si intotdeauna am avut incredere in recomandarile ei. Am inceput sa ma documentez despre locul in care doream sa ajung si asa am aflat ca in cadrul grupei montane Parang – Cindrel se inscrie pitoreasca Vale a Lotrului, aflata intre Muntii Lotrului (2244 m) si Muntii Latoritei (2063 m) si care infatiseaza privirii peisaje alpine deosebite: forme glaciare salbatice asemanatoare cu cele din Alpi, defileul si cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obarsiei Lotrului, cat si lacurile de la Galbenu si Petrimanu.

Situat la cea mai mare altitudine din Muntii Parang, 1304 m si cu o adancime de 49 m, Lacul Galbenu se intinde pe 17 ha si este o incantare pentru pasionatii de scufundari la adancime. Este un lac de acumulare ale carui ape sunt conduse gravitational printr-o galerie pana in Lacul Vidra. Pe langa peisagistica formidabila, Lacul Galbenu are pastravi indigeni, curcubeu si boistean, cat si zvarluga, una din speciile protejate de lege, de aceea pescuitul in aceasta zona este interzis. Drumul pe care se poate ajunge este forestier, dar pentru pasionatii de aventura, o masina de teren este cel mai potrivit mijloc de transport pentru explorarea minunatiei imprejurimilor. Unul dintre traseele recomandate de cunoscatori este cel cu plecare din Ciungetu – Valea Latoritei (in amonte) – Cheile Petrimanului – Lacul Petrimanu – Lacul Galbenu si pentru mai multa adrenalina puteti continua de la Galbenu cu Cascada Moara Dracilor – Iezerul Latoritei – Lacul Violeta.

Captarea gravitationala Galbenu este creata pe cel mai important afluent al Lotrului – Latorita, in aval de confluenta cu Barajul Galbenu. Apa incearca sa impresioneze prin fiorii reci de gheata cu care te cuprind atunci cand decizi sa simti sub talpi pamantul muntelui. Nimic nu se compara cu o noapte in cort pe malul Lacului Galbenu, un pastrav la gratar si un foc de tabara pe cinste. Nu pot lipsi prietenii si o chitara, iar viata nu poate fi mai frumoasa!

Surse: www.profesionistii.ro, www.rapitori.ro, www.e-calauza.ro