Considerat unul dintre cei mai mari actori romani, Dinica a debutat ca in filmul “Strainul” in anul 1963 si a jucat in peste 60 de filme, printre care “Dupa-amiaza unui tortionar”, “Filantropica”, “Comoara din Vadul Vechi”, “Procesul alb”, “Prea mic pentru un razboi atat de mare”, “Nu filmam sa ne amuzam”, seria aventurilor comisarului Moldovan, dar si in piese de teatru precum “Tache, Ianke si Cadar”, sau “In numele trandafirului”

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert de Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică  se declara deloc încântat. „Ce legătură are Robert de Niro cu mine? Eu am studiat şi jucat în România”, a menţionat actorul. Din 1996 este căsătorit cu Gabriela Georgeta.

Cati dintre noi nu stiu celebra replica ” Nu trageti dom’ Semaca! Sunt eu, Lascarica!”. Cati dintre noi stiu ca vocea inconfundabila care rostea aceste cuvinte ii apartin lui Gheorghe Dinica, in filmul “Cu mainile curate” ?

“Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul  locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-Vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea“, povesteste maestrul.

Avand o personalitate extrem de puternica, reusind sa transmita sentimentele dincolo de sticla ecranului, Dinica a jucat intr-o serie de roluri negative. Avand darul tonului si limbajului de mahala, cal intelegrii omportamentului suburban si antipatic l-au facut sa umple rolurile precum Prinţ din “Filantropica”.

Criticat fiind pentru ca a ales sa intepreteze roluri in telenovele, Dinica spunea:

“Nu e nici un gen minor, nici neserios. Nu face parte din categoria marilor filme, dar telenovela are rostul ei, are de spus ceva. De pilda, Inima de tigan si Regina, in care am jucat, au prezentat viata de satra, asa cum nu multa lume o cunoaste. Oamenii au, in general, prejudecati, nu stiu cum e, de fapt, stilul satrei, mintea celor de acolo.

Daca ai un scenariu bun si lucrezi cu actori pe masura, lumea se uita cu placere. S-a vazut lucrul acesta, am facut ratinguri foarte bune. Telenovela nu e deloc un rau necesar, nu banii conteaza. Distributia ii da valoare, iar eu n-am facut niciun fel de compromis, mi-am facut doar meseria, la fel ca in oricare alt proiect in care m-am implicat”

Spune despre el, pe site-ul personal:

“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje…
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.

Pot spune ca sunt un tanar casatorit, doar ca ani de casnicie. Un rol foarte important il are intelegerea pe care o avem unul pentru celalalt in afara de simpatiile reciproce fara de care nu ne-am fi adunat… E o femeie care are o relatie clara cu viata si care a facut ordine in dezordinea existentei mele.”

Artistic vorbind, biografia lui Gheorghe Dinica este impresionanta. A jucat în peste 100 de roluri de teatru şi film, premiat fiind în 13 rânduri.

1972 – ACIN: Explozia; Felix si Otilia; Atunci i-am condamnat pe toti la moarte; Cu mainile curate

1975 – Karlovy Vary, ACIN: pentru rolul Diplomatul din “Prin cenusa imperiului”

1975 – Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp”, 1975

1987 – ACIN: Figurantii; Cuibul de viespi; Secretul lui Nemesis

1992 – UCIN: Casa din vis

1992 – UCIN: Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal”

2001 – UCIN: Mons (Belgia), pentru rolul Prinţ din “Filantropica”

1999 – UNITER: Premiul de excelenta

2002 – Premiul Cinematografiei, Premiul de excelenta al Ministerului Culturii

2004 – Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres”

2006 – Premiul pentru intreaga activitate

2008 – Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică

De asemenea, a obtinut “Marele premiu” la Paris pentru „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare

Discografia lui cuprinde patru albume

- Cântece de petrecere (2003)

- Cântece de petrecere 2 (2003)

- Romanţe (2004)

- Parol ca te iubesc (2006)

Gheorghe Dinica este decorat cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer.

surse:

http://gheorghedinica.ro

http://www.wikipedia.com

http://www.youtube.com

N.A. Acest articol a fost pregatit sa fie scris utilizand timpul prezent in descrierea lui Gheorghe Dinica. Intamplarea de astazi, 10 noiembrie 2009, a facut ca, din pacate, totul sa se schimbe.

Operaţiunea Monstru este un film ce îi are în distribuţie pe unii dintre cei mai buni actori ai vremii: Toma Caragiu- Directorul Dumitru, Octavian Cotescu- Eugen, Marin Moraru-Corneliu, Ovidiu Schumacher- scriitorul, Alexandru Manolescu- soferul Mircea.

Acest film de colecţie este realizat de Casa de Filme 3, regia Manole Marcus, scenariul Titus Popovici. Pe lângă actorii minunaţi, echipa care a ajutat la realizarea filmul a fost formată din: Alexandru Întorsureanu şi Gheorghe Fischer – imagine, Tomina – costume, Mioara Ionescu – montaj, Eva Vaida – machiaj, George Grigoriu – muzica, Hortansia Cajal – regizor secund, Virgil Moise – decoruri, Bujor Suru – sunet.

În acest film este vorba despre cinci prieteni sau colegi de serviciu, care pleacă, fără ştirea nevestelor, într-o expediţie în Deltă. Odată ajunşi, aceştia se ocupă cu pescuitul, respectiv vânătoarea. Ei defapt doresc capturarea unui somn legendar, cunoscut drept „monstrul”. Însă înainte de toate se ocupă cu aşezarea taberei, distribuirea sarcinilor şi nu în ultimul rând se reciteşte dosarul cu reguli.

Personajele ajung în situaţii dintre cele mai ridicole şi amuzante, iar comicul de situaţii erupe în momentul în care, contrar aşteptărilor, cel mai mic în ierarhie prinde „monstrul”.

Semnificaţia acestui film ascunde critici la adresa gândirii comuniste şi a aparatului birocratic. Având în vedere subiectul aparent inofensiv, trăsăturile personajelor sunt şi mai bine scoase în evidenţă: liderul care are întotdeauna dreptate, ironia, vanitatea, egoismul ş.a. Totuşi sunt scoase la suprafaţă şi calităţile acestora, omenia va fi şi ea la locul ei când este cazul.

Un alt simbol al filmului este secretomania care domnea în vremurile comuniste, operaţiunea fiind strict confidenţială, chiar dacă acţiunea presupunea doar o excursie în Deltă.

Operaţiunea monstru, un film care va râmâne tot timpul în inima românilor. La fel şi replicile „Şi bicicleta era galbenă …. şi scriam cu cerneală violet” ; „Demonstraţia am facut-o de mâine gata, burta la soare, legănat de valuri … poate un lanseu două pentru menţinerea formei … “ ; “Plescăiturile cu care lansează asta … Uite-l şi pe ăsta …” ş.a.

Nu vom uita niciodată bicicleta galbenă …

Vă urez vizionare plăcută.

Sursă: imdb.com

Prima parte a aparut in 1985, numita : “Declaratie de dragoste”, urmeaza in 1986 “Liceenii”, un an mai tarziu, “Extemporal la dirigentie”, iar in 1992 “Liceenii rock ’n’ roll”. Seria se termina in 1993 cu “Liceenii in alerta”, cea din urma fiind in regia lui Mircea Plangau iar celelalte fiind regizate de Nicolae Corjos. O serie dureaza 96 de minute. Filmul a avut un real success, iar povestea de dragoste dintre Dana si Mihai era urmarita cu sufletul la gura. Mihai, elevul pasionat de filosofie si matematica, si Dana pasionata de sah trec printr-o multime de incercari atat in viata de licean(a) cat si in viata de indragostit(a).

Seria “Ani de liceu” le-a adus faima actorilor principali, Stean Banica Jr. si Oana Sarbu. Pe langa cei doi actori, la fel de renumiti sunt si Ion Caramitru (dirigintele), Tamara Buciuceanu (profesoara de matematica), Mihai Constantin (Ionica), Dorina Lazar (mama lui Serban), Tudor Petrut (Serban), Cesonia Postelnicu (Geta), Silviu Stănculescu (tatăl lui Şerban) Mihai Mereuţă (Pandele), Cristina Deleanu (directoarea), Sebastian Papaiani (tatăl lui Mihai), Iarina Demian (mama Danei), Liviu Crăciun (tatăl Danei) etc.

Insa nu numai filmul a avut un real succes, ci si melodia care era coloana sonora a seriei. Piesa „Ani de liceu” cantata de Stela Enache si Florin Borgado a ajuns imnul fiecarui licean, si in zilele noastre trezind aceasi emotie.

Surse:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Liceenii

Marele actor s-a născut în 1938 în judeţul Constantă. Tot acolo, a terminat cursurile liceului de Marină dar gloria avea să o cunoască în teatru, după absolvirea Şcolii Populare de Artă din Bucureşti. A fost vedeta teatrului C. Tănase din Bucureşti, timp de 40 de ani, ceea ce a dus la idolatrizarea sa de către mai multe generaţii. Aspectul său hilar, aproape de personaj de desene animate, amuză atât copiii cât şi „copiii mari” amatori de glume bune. Ochelarii cu dioptrii mari, care deveniseră un semn distinctiv pentru Nicu Constantin, îl transformau într-un erou al comediei. Inclusiv volumul autobiografic al celebrului om de teatru se intitulează „Ochelarii miraculoşi”.

A jucat în 9000 de spectacole şi 28 de filme, la care se alătura participările sale în emisiuni radio şi televizate. Publicaţiile sale, baza multor scenarii, dar şi articole publicate în reviste, au făcut din actor un artist complet. Iubirea sa pentru filosofie şi poezie era un lucru descoperit din copilărie, când mama sa născută în Grecia şi tatăl său de origine albaneza primeau în vizită elitele vremii. Cu un simplu calcul, putem observa că marele actor şi-a dedicat întreaga viaţă culturii. A fost un om care a trăit din şi pentru cultura.

A amuzat o ţară întreagă prin scheciurile care sfidau sobrietatea perioadei comuniste şi a jucat alături de nume mari ale teatrului precum Rodica Popescu Bitanescu şi Cristina Stamate. Cariera sa încununată cu succes a fost recompensata cu premiul Uniter pentru întreaga activitate. Bineînţeles, oraşul său natal Eforie Sud l-a numit Cetăţean de Onoare în 2001.

În viaţa personală, Nicu Constantin a rămas tot un artist spontan şi amuzant. S-a căsătorit în 1986 pe ascuns la New York cu Mandita Constantin, care i-a fost alături până în ultima clipă. Era un familist convins şi un pensionar pe care orice om mai tânăr îl priveşte cu drag şi cu admiraţie.

Nicu Constantin va rămâne o bucată importanta în puzzle-ul ce înfăţişează scena teatrului românesc şi cu siguranţă, acolo unde este, face să râdă acum îngerii aşa cum a făcut o viaţă cu romanii.

Sursa: wikipedia, www.realitatea.net, Mediafax

Festivalul- ni se lauda organizatorii pe siteul oficial – e  singurul de animatie din Bucuresti si cel mai important din tara.  Si pentru ca e important si e singur, a ajuns anul acesta la cea de-a patra editie.

Aceasta se deschide  la o zi dupa inceperea facultatii adica pe 2 octombrie si tine pana pe 11 octombrie. Timp destul in care sa vezi animatiile cuprinse in  sase sectiuni: lung-metraj,  scurt-metraj, film romanesc, film studentesc, videoclip/ advertising si balkanimation.

Printre lucrurile care trebuie sa nu le ratati sunt urmatoarele: intalnire cu Mike Reiss scenarist la serialul de animatie The Simpsons Family, retrospectiva Hayao Miyazaki, unul dintre cei mai tari japonezi in animatie, care a tot fost prezent la Oscaruri si nu fara rezultat, Creepy Animation Night, adica o noapte intreaga numai de animatii si muzica combinate intr-un show de Pakito si inca multe, multe altele.

De anul acesta organizatorii ne pun sa ne impartim timpul intre patru locatii unde vor avea loc proiectiile: cinematografele Patria, Union, Elvira Popescu si terasa Verona (Libraria Carturesti). Filmele vor fi multe de vizionat , 199, asa ca sa va inarmati cu multa rabdare si entuziasm.  Oricum 199 nu sunt multe fata de cele 600 de filme trimise dintre care s-au selectat numarul enuntat mai sus. Se pare ca de anul acesta s-au acceptat si filme provenind din locatii mai exotice: Malaezia, Chile, Peru, Columbia, Madagascar si Mozambic.

Tot la Carturesti Verona, intre 5 si 9 octombrie  se va organiza un workshop de animatie pentru cei care vor nu numai sa vada dar si sa incerce. Workshopul va fi sustinut de trainerii de la Zorobabel (Belgia), care se ocupa de astfel de nazbatii din 1994. Data limita pentru inscriere la workshop este 20 septembrie.

Si ca orice festival care se respecta , trebuie sa bagi mana adanc in buzunar ca sa participi. Ai trei posibilitati: platesti fiecare intrare, platesti 10 intrari sau achizitionezi un Festival Pass care cuprinde intrari la toate evenimentele.

Sursa: animest.ro

Cu toate acestea românii sunt cei ce dau voce personajelor de film, desen animat sau chiar documentar, deși în cea mai mare parte firma se ocupă cu dublarea desenelor animate de pe posturi ca Minimax sau Cartoon Network. În ciuda faptului că afacerea este înfloritoare,astfel de traduceri fiind foarte bine plătite, dublajul este privit cu neîncredere de români ce îl socot scump și ineficient. Căci pe de o parte vocea personajului de desen animat sau de film este alterată, iar pe de altă parte se pierde contactul direct cu limba engleză, pe deasupra și prețurile sunt infinit mai mari decât cele alea unei subtitrări.

Totuși poziția acestei firme rămâne neschimbata fiind de părere ca dublarea filmelor nu alterează cu nimic originalul, ba chiar îl îmbunătățește în unele cazuri ( după cum vom vedea mai jos).

Puțini sunt cei ce sunt de acord cu asta. Din acest punct de vedere a apărut la un moment dat mişcarea de protest “Salvaţi-l pe Tweety!” ce strânsese mii de membri. Se milita astfel pentru reinstaurarea limbii engleze în desenele animate( pe de o parte pentru avantajele pe care le prezintă la nivelul învățării involuntare și pe de altă parte pentru păstrarea vocii unice a personajelor ca Duffy Duck, Bugs Bunny și alții) și pentru înlocuirea cu subtitrări de calitate. Printre cei mai aprigi protestatari se numărau părinții și profesorii. Astăzi lucrurile par a se fi calmat însa în continuare părerea românilor nu se schimbă, căci cine ar vrea să își audă personajul preferat vorbind româna?

Argumentele sunt însa și de o parte și de alta la fel de convingătoare. Căci cei de la Zone Studio Oradea sunt de părere ca protestele împotriva dublării arată doar prejudecățile românilor. Se dau ca exemplu țările occidentale unde la școlile de actorie se țin cursuri de sincron tocmai pentru că dublarea este văzută acolo ca o meserie în sine( și încă una bănoasă).  De asemenea se cere foarte mult efort în dublarea filmelor și a serialelor iar aceasta muncă trebuie apreciată. Deoarece, spre exemplu, dublarea unui singur film durează în jur de 3 luni,fapt ce iarăși poate fi văzut de unii ca un dezavantaj având în vedere faptul ca obținerea unei subtitrări ar fi mult mai rapidă. Motivele pentru care timpul în care se obține o dublare de calitate este atât de mare sunt multe, însa dintre ele vom menționa nevoia de a face cuvintele să pară a fi spuse de personaje, ceea ce necesită găsirea cuvintelor potrivite ce sa se muleze perfect pe mișcarea buzelor acestuia. Munca este cu atât mai îngreunata cu cât cei de la Zone Studio militează împotriva violenței verbale și deci înlocuiesc orice expresie de genul prostule cu o alta mai blândă.

Trebuie să menționăm și importanța acestor dublări la nivel european, filmele dublate de Zone Studio fiind difuzate pe posturile de televiziune din Serbia, Bulgaria și Slovacia pentru a păstra nealterată limba minorității românești din aceste țări.

Zone Studio Oradea însa nu răspunde de dublarea tuturor desenelor animate ce intra pe piața din Romania, spre exemplu firma Ager Film din București este singura autorizată sa traducă filmele Walt Disney. De asemenea traducerile pentru Jetix sunt realizate de Mediavison.

http://old.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/salvaci-l-pe-tweety/8945/

http://www.infoportal.ro/articol~din-actualitate~info-478426~tunurile-pe-zone-studio-oradea.html

http://www.zf.ro/afaceri-de-la-zero/cartoon-network-walt-disney-network-si-hbo-invata-quot-romaneste-la-sincronul-eroilor-de-desene-animate-2904956/

http://www.dan-dare.org/

Regizat de Lucian Pintilie, filmul are o distrbutie de exceptie: George Mihaita, Vladimir Gaitan, Emil Botta, Ernest Maftei si George Constantin. Filmul este bazat pe  povestea omonima  a lui Horia Patrascu care s-a implicat si in scrierea scenariului. Recent a fost declarat cel mai bun film romanesc a tuturor timpurilor de catre Asociatia Criticilor de Film din Romania.

Ceea ce la inceput pare o simpla procedura de reconstituire se dovedeste pana la urma o tortura emotionala si foarte puternica asupra doi tineri care, in urma cu o saptamana, s-au imbatat si au spart capul unui chelner. Cei doi tineri Vuica (George Mihaita) si Nicu (Vladimir Gaitan) trebuie sa refaca evenimentele pertecute cu o saptamana in urma la localul „Pescarusul” pentru ca autoritatile sa realizeze un film educative care urma sa fie difuzat in cinema si locuri publice. Recontituirea urma sa fie o lectie pentru tot tineretul.

Actiunea este marcata de zgomotul provenind de la excalamtiile suporterilor si publicului venit sa vada un meci. Aceste zgomote de fond, parca puncteaza momentele cele mai grele ale filmului conferindu-i un efect puternic.

Cei doi protagonisti, impresurati de autoritati de autoritati , sunt obligati sa refaca pas cu pas evenimentele. Procurorul impreuna cu o echipa de cineasti si un profesor universitar sunt cei care trebuie sa supervizeze toata procedura. Unul dintre personajele cele mai interesante, profesorul este cel care, observand societatea in declin al acelei vremi nu este capabil sa faca nimic ci doar priveste cu uimire cele intamplate.

Finalul filmului este unul surprinzator, fiind mai grav decat chiar fapta in sine.  Comcluzia este ca omul nu este capabil sa controleze consecintele actiunilor pe care le face, dar devine responsabil in fata tutuor atunci cand in mod constient abuza de putere pentru a-si indeplini propriile scopuri.

Sursa poza: cinemarx.ro

Sunt licurici fara sclipici
Ma cheama Scaparici.”(Cantecul lui scaparici, Mihai Constantinescu)

Un alt film al copilariei pe care imi place sa il revad cu fiecare ocazie. Desi se spune ca este o adaptare dupa Ion Creanga, eu vad mai mult, povestea din vrajitorul din Oz, unde eroii trebuie sa parcurga un drum initiatic pentru a obtine ce isi doresc. Scaparici, de mai sus, care tot ce isi doreste este sa sclipeasca, nu difera nimic cu Omul de Tinichea, care isi doreste o inima.. Oricum, un film dragut, cu multe invataturi.

Acest film este o coproducţie româno-sovietică a studiourilor “Moldova-film” (Chişinău, RSS Moldovenească), “Soiuzmultfilm” (Moscova, URSS) şi Studioul de creaţie N 5 (Bucureşti, România).

Scenariul, regia şi direcţia artistică: Ion Popescu-Gopo

Regia: Natalia Bodiul

Imaginea: A.Popescu, Boris Kotov

Scenografia: L.Milcin, V.Dudkin, Ion Popescu-Gopo

Muzica: Eugen Doga

Textele cântecelor au fost semnate de Grigore Vieru, fiind traduse în limba rusă de către: V.Berestov şi E.Agranovici.

Actori: Gilda Manolescu (Maria), Medeea Marinescu (Mirabela), Ingrid Celia (Zâna Pădurii), Ion Popescu-Gopo (Moş Timp).

Durata filmului: 69 minute.

Limba originala: limba romana

Maria Mirabela este un basm muzical inspirat din povestea lui Ion Creangă “Fata babei şi fata moşneagului”. Acesta este primul film românesc în care sunt combinate jocul viu al actorilor şi desenul animat. Cu toate că nu a beneficiat de o tehnică sofisticată, Ion Popescu-Gopo a reuşit să creeze o poveste verosimilă, în care oameni şi desene animate comunică.

Alături de surorile Maria şi Mirabela, în film apar şi o serie de personaje de desen animat, în primul rând, broscoiul Oache, obsedat de ideea existenţei sale şi a semnificaţiei sale în împărăţia apelor. Oache, Scăpărici şi Omide întruchipeaza cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul şi aerul, fără de care nu există viaţă pe pământ. Ideea filmului este că numai ajutând pe alţii şi făcând lucruri bune poţi să te realizezi şi să te afirmi.

Sursa: ro.wikipedia.org

http://www.versuricantece.ro/cantece-din-filme-pentru-copii/51-scaparici.html

Autor: Francisc Munteanu

Regizor: Francisc Munteanu

Actori: Costel Băloiu, Sergiu Nicolaescu, Réka Nagy, Zephi Alşec, Aurel Giurumia, Ion Dichiseanu, Vistrian Roman, Alexandru Giurumia, Margareta Pogonat, Constantin Codrescu, Draga Olteanu, Florin Tănase, Goe, György Kovács, Haralambie Boroş, Peter Paulhoffer, Viorel Comănici.

Rezumat: Într-un mic orăşel de provincie, membrii Mişcării ilegaliste pregătesc cu înflăcărare ziua Eliberării. Pistruiatul (Costel Băloiu), un simpatic băieţandru de 14 ani, devine eroul acestor evenimente conduse din umbră de însuşi prietenul şi tovarăşul său, Andrei (Sergiu Nicolaescu). Ajutat de profesoara de istorie (Rèka Nagy), de tatăl lui (Vistrian Roman) şi, de cele mai multe ori, de câinele Calu, puştiul face faţă cu dezinvoltură şi curaj oricărei provocări. O poveste dramatică, trăită cu inocenţa şi sinceritatea unui suflet de copil, o emoţionantă serie de aventuri care, cu siguranţă, a cucerit si va cuceri publicul de toate vârstele!

Pistruiatul a fost conceput initial si a aparut in 1973 ca serial de televiziune, cu 10 episoade a cate 35 de minute, in total, 355 de minute. Astfel:
Ep. 1 – Evadatul
Ep. 2 – Intalnirea
Ep. 3 – Vioara
Ep. 4 – Depoul
Ep. 5 – Geamantanul
Ep. 6 – Omul de legatura
Ep. 7 – Fluturasii
Ep. 8 – Informatorul
Ep. 9 – Dolma
Ep. 10 – Eliberarea

In anul 1986 s-a realizat lungmetrajul Pistruiatul, dupa serialul TV, avand 3 parti:
Pistruiatul 1 – Evadatul
Pistruiatul 2 – Ascunzisuri
Pistruiatul 3 – Insurectia

Aceste parti aveau aproximativ 82, 70 si 77 de minute, in total 229. In lungmetraj nu au fost introduse toate scenele ce se gasesc in serial. Cei care au vazut atat cele 10 episoade ale serialului cat si cele 3 parti ale filmului, pot sa confirme acest lucru.

Surse: http://www.tvrmedia.ro/produs/pistruiatul_noo.html

http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=207546

foto www.clickbertypg.blogspot.com

Brigada Diverse

Seria Brigada Diverse reuneşte de fiecare dată nume mari şi importante din România, actori cu clasă care ştiu prea bine să îşi facă treaba. Dintre aceştia trebuie să îi reamintesc pe Sebastian Papaiani – Plutonierul Căpşună, Toma Caragiu – Căpitanul Panait, Iurie Darie – Maior Dobrescu şi de asemenea vestitul “trio” Gogu -Dem Radulescu,  Trandafir – Puiu Călinescu, Patraulea – Jean Constantin. Un al personaj important din această serie este Costel – câinele de rasă ciobănesc german, atât de bine dresat, dar şi haios.

Brigada diverse este o colecţie de comedii regizate de Mircea Drăgan, filme produse în Studioul Cinematografic Bucureşti, cu imagine color, fiecare având în jur de 100 de minute.

Din colecţia Brigada Diverse fac parte cele trei filme: Brigadă Diverse în acţiune, Brigada Diverse în alerta şi Brigada Diverse la munte şi la mare.

B.D în acţiune prezintă două cazuri de furt, aparent banale, îi conduc pe Căpitanul Panait Plutonierul Căpşună, Sergentul Cristoloveanu şi câinele Costel pe urmele unei adevărate reţele de borfaşi. Aici avem de a face pentru prima oară cu trio-ul Gogu-Trandafir-Patraulea, acest trio dă naştere unor situaţii comice irezistibile

În cel de-al doilea film B.D în alertă, un grup de „tinere văduve“, frumoase şi seducătoare, în complicitate cu o reţea bine organizată de hoţi de apartamente şi o doamnă misterioasă, „fără semnalmente“ pun din nou la încercare abilitatea, intuiţia şi profesionalismul celor patru colegi. Spre disperarea lor, Gogu, Trandafir şi Patraulea nimeresc din nou în mijlocul evenimentelor.

În B.D la munte şi la mare se încearcă anihilarea unei periculoase reţele de traficanţi de droguri şi recuperarea unei valoroase icoane făcătoare de minuni.

Echipa care a produs această colecţie minunată este formată din: Nicolae Margineanu – imagine, Ileana Oroveanu – costume, Dragos Witkowski – montaj, Ana Stan – machiaj, Ion Cristinoiu – muzică, Filip Dumitriu şi Constantin Simionescu – decoruri, Bogdan Cavadia – sunet, regia Mircea Drăgan, scenarişti – Nicolae Tic şi Mircea Drăgan.

O serie de filme care oferă umor, suspans, urmăriri, acțiuni spectaculoase

Sursă: Cinemagia.ro