Mircea Cărtărescu10.0101

Despre Mircea Cărtărescu s-au scris mii de pagini și a curs multă cerneală din penițele oamenilor de litere sau ale jurnaliștilor, care au încercat să surprindă complexitatea personajului.

Născut în Bucuresti, la data de 1 iunie 1956, a urmat cursurile Facultății de Litere, din cadrul Universității București, unde își va uimi profesorii cu inteligența ieșită din comun și cu talentul pe care îl va dovedi, într-ale scrierii.

O perioadă va duce o viață modestă și va preda Limba și Literatura Română la o școală din cartierul Colentina, pentru ca mai târziu să devină funcționar al Uniunii Scriitorilor și redactor la revista Caiete Critice.

Cariera didactică și-o va continua la Facultatea de Litere, din București, unde susține cursuri despre literatura pașoptistă sau despre proza românească interbelică, dar va preda și la Universitatea din Viena, unde este titular al unor cursuri despre avangardismul românesc și despre post-modernism.

Debutul literar și-l  face prin poezia Cenaclul de Luni și are o intensă activitate artistică în cadrul cenaclului Junimea, sub coordonarea lui Ovid S. Crohmălniceanu. Deși este un mare admirator al poeziei, iar ca dovadă vie avem poemul Levantul prin care face o incursiune în istoria literaturii române, Mircea Cărtărescu este perceput ca un prozator de succes, care a stârnit multe patimi în rândul criticii literare contemporane.

Unii susțin că este un prozator la modă, un fel de Dan Brown al României, ce își va pierde însemnătatea mai târziu, alții sunt de părere că va fi primul prozator român, laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Presonal, tind să le dau dreptate celor din urmă și îmi place să cred că dincolo de succesul de piață al operelor sale, cititorii și criticii vor percepe și originalitatea unui autor, care scrie o altfel de literatură, mai puțin abordată în prezent, dar care va fi un domeniu intens exploatat în viitor.

Ca romancier se distinge prin romanul Orbitor, ce are forma unui fluture, Aripa stângă, Corpul și Aripa Dreaptă, și diverse alte scrieri originale precum REM, De ce iubim femeile, Travesti, Nostalgia sau Gemenii.

Lumea prozatorului Mircea Cărtărescu este una a visului, a explorării unor zone ale imaginației, pe care scritorii mai tradiționaliști nici nu ar fi visat-o. Dacă ar trebui să îl încadrez într-un curent literar, aș spune că stilul lui se aseamănă cu cel avangardist și oarecum cu cel al lui Max Blecher.

Dacă despre literatura lui s-au scris multe, despre profesorul universitar, care își susține cursurile în fața a mii de studenți, s-au spus extrem de puține.

Pot spune că i-am urmărit activitea didactică, în calitate de studentă, timp de un an de zile și am fost uimită de elocința și talentul cu care ne făcea să pricepem chiar și cele mai complicate opere literare.

Îmi amintesc și astăzi, cum a venit la primul curs de literatură, direct de la aeroport, și ne-a întrebat despre ce ar trebui să ne vorbească, iar după ce a primit răspunsul ne-a povestit timp de 2 ore despre literatura pașoptistă și despre contextul istoric.

Fiecare curs al lui îmi va rămâne gravat în memorie, nu atât pentru genialitatea și originalitatea prin care interpreta operele literare, ci mai mult pentru văditele lui înclinații didactice și dragostea cu care își făcea meseria de dascăl, aptitudini ce lipsesc multora dintre profesorii universitari actuali.

Dacă veți merge la unul dintre cursurile suținute la facultatea de Litere, veți descoperi un om modest, care face abstracție de calitatea lui de scriitor genial, și își tratează studenții ca pe niște personalități distincte, dându-le posibilitatea de a-și susține liber, punctul de vedere, chiar dacă acesta nu este convergent cu cel al profesorului.

Veți constata cu stupoare că aveți în fața voastra o persoană calmă, înțeleaptă, oarecum intimidată de prezența atâtor studenți, timiditate pe care încearcă să o mascheze prin minunata lui elocință.

Iubitorilor de literatură le-aș recomanda să nu rateze această ocazie și să meargă să asiste la unul dintre cursurile lui, măcar din curiozitate.