Cred că oricine a auzit de fascinația lui Mircea Eliade pentru cultura indiană și mai cu seamă pentru miturile și superstițiile orientale, care revin cu obsesie în opera sa.

Deși face parte din categoria prozei fantastice, nuvela Nopți la Serampore este ușor de citit deoarece acțiunea se aseamănă cu cea dintr-un roman de aventuri, unde există o succesiune de scene misterioase, care te țin cu sufletul la gură.

Este vorba despre trei europeni, care studiază cultura și civilizația indiană, în Calcutta, și care trăiesc inexplicabila experiență a călătoriei în timp, cu mii și mii de ani în urmă. Călătorii noștri, aflați în drum spre bungaloul de la Serampore, aud la un moment  dat un urlet sfâșietor, care îi determină să coboare din mașină, pentru a vedea cine putea avea nevoie de ajutor, la acea oră înaintată din noapte.

Odată coborâți din mașină, aceasta dispare, iar eroii noștri sunt proiectați cu câteva secole în urmă, și asistă la uciderea unei femei, la pregătirile pentru înmormântare, la durerea slujitorilor și a stăpânului.

Spre dimineață se regăsesc în paturile lor de la Serampore și află, cu stupoare, că nimic dintre evenimentele la care ei fuseseră martori, nu se petrecuse. Misterul va fi dezlegat peste ani și ani, când tânărul de atunci se va întâlni cu un ascet și acesta îi spune că întoarcerea lor în timp ar fi putut fi provocată de incantațiile și practicile magice ale unui profesor, care a făcut niște ritualuri, în noaptea cu pricina.

Acțiunea este interesantă și prin prisma faptului că autorul știe să redea foarte bine acele senzații stranii, un sentiment de teamă, de angoasă, dar și de bucurie, cauzat de experiența de inițiere în practicile magice.

Așadar lectura se adresează atât cititorilor debutanți, care au ocazia să savureze descrieri minunate ale pădurii bengaleze, ale obiceiurilor exotice din India, dar și cititorilor mai experimentați, ce ar putea să se lase antrenați în drumul inițiatic propus de Eliade, și de ce nu, în călătoria în timp, către alte secole!