Jurnalul a fost publicat dupa moartea autoarei si cuprinde perioada 1932-1947. Arsavir Acterian a preferat totusi sa nu publice tot jurnalul mai ales perioada de dupa 1947. Jeni Acterian este o personalitate importanta a perioadei interbelice si  a fost contemporana cu Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Marieta Sadova, Clody Bertola, Emil Cioran, Nae Ionescu.

Jurnalul este descrierea destinului aproape ratat al unei intelectuale din perioada interbelica. Indraznesc sa spun apropae ratata deoarece visul autoarei de a studia logica in Franta nu s-a putut concretiza. Motivul principal a fost izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, acordarea unei burse fiind astfel imposibila. Aceasta neimplinire profesionala a afectat-o pe tot parcursul vietii ei, chiar daca ulterior a urmat cursurile de regie si s-a afirmat in lumea teatrului ca atare.  Regretand apartenenta la o perioada zbuciumata, Jeni Acterian, intuind corect, declara ca probabil in viitor multi oameni vor fi dorind sa faca parte din ea. Exista o oscilatie permanenta intre impulsul de a scrie doar despre rutina cotidiana sau de a isi expune in mod lucid trairile interioare. Jurnalul unei fete greu de multumit este de fapt o carte care iti da o stare de nehotarare: ai vrea sa iti placa foarte mult, dar iti dai seama ca atmosfera apasatoare din scriere tinde sa te enerveze oricat de optimist ai fi.

Talentul evident al scriitoarei combinat cu ironia si momentele de deznadejde si greutati pe care le intampina se aseamana intr-un fel cu cele ale lui Mihail Sebastian, pe care acesta le descria in propriul jurnal. Aceasta asemanare intre jurnale se datoreaza in mare parte lui Soren Kierkegaard, devenit foarte popular in randurile intelectualilor din perioada interbelica.

Unul dintre asemananrile izbitoare intre cele doua este mania de a  nota repertoriul muzicii simfonice de care ambii autori erau pasionati. De asemenea jurnalul cuprinde o adevarata antologie de carti citite, de la tratate de logica pana la romane si poezii. Vei ramane uimit de numarul impresionant de lecturi pe care Jeni le-a parcurs. Cititul a devenit un obicei important pentru ea, pe langa pasiunea pentru cinema , despre care a declarat ca este un  narcotic.

In unele paragrafe Jeni trece cu usurinta de la limba nativa la franceza si chiar engleza, facand referiri la diferiti autori, citand surse si comentand impresiile lasate de cartile pe care le-a parcurs.

Cel mai impresionant aspect al cartii este cu siguranta perioada lunga de depresie prin care Jeni Acterian a trecut. In aceasta privinta jurnalul este unul intunecat, plin de dezamagiri si infrangeri in viata personala. De aceea un ultim sfat:  nu citi acest jurnal cand treci printr-o perioada grea, depresiva. S-ar putea sa se inrautateasca.