Liviu Georgescu10.0102

Acum câteva luni am primit cadou o carte de poezie blilingvă. Prima oara m-a surprins numele autorului, căci nu cunoşteam prea multe despre acest Liviu Georgescu, iar apoi stilul lui optzecist.

Liviu Georgescu este scriitor român, născut la Bucureşti, pe 7 aprilie 1958. El este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Chiar dacă acesta scrie și este pasionat de lingvistică, el este absolvent al Facultății de Medicină Generala din București.

Lăsând la o parte meseria de scriitor, acesta este în prezent medic, însă stabilit în Statele Unite ale Americii.

Acesta a scris volume în limba română, în limba engleză, dar de asemenea are un volum în care pune în paralelă poemele, volum bilingv. Acest volum se numește Zbor în Cursa de Cristal/Flight inside a Crystal Trap(editura Institutului Cultural Român, 2004) și cel pe care l-am citit prima dată de la acest autor.

Prefața acestui volum este scrisă de Nicolae Manolescu. Această carte este a treia a lui Liviu Georgescu, dacă ne referim la cele publicate în România. Poetul a debutat cu volumul Călăuza (editura Axa, 2000) și a câștigat  Premiul Național pentru Debut „Mihai Eminescu”.

Criticul spune următoarele despre Liviu Georgescu:

“Liviu Georgescu ni se înfăţişează în culegerea de faţă aşa cum doreşte să fie citit. Interesant este că n-a privilegiat nici una din laturile liricii sale- aceea “neagră” şi aceea “luminoasă”- pe care ne permitea să le vedem în Călăuza… Poetul face loc în selecţia sa unei nature morale mai simplu-luminoase, ca la debut. Această dublă perspectivă nu schimbă însă nimic tipul liricii lui Liviu Georgescu, un amestec, nu foarte uşor de întâlnit în poezia românească a deceniilor din urmă, de expressionism şi de suprarealism. De la expresionişti vin apocalipticul, sumbrul, fiziologicul; de la suprarealişti aleatoriul, absentţa centrului, dinamica internă. Principiul de organizare a poemelor este acumularea imagistică, Molochul de imagini, senzaţii, metafore… Acest harachiri semantic deschide poarta spre lirism care pretinde un cod diferit de lectură.”

Am scris aceste vorbe ale lui Nicolae Manolescu, deoarece nimeni altcineva nu va putea explica mai bine stilul autorului.

O poezie din acest volum care mi-a plăcut mult şi care se află la începutul volumului este Reîntoarcere Arhetipală/Archetypal Return.

“Moartea poate fi impură. Moartea lui nu era a lui.

a fost deversată printr-o trapă de crystal în spectrul lui

Moarte poate fi imprefectă. Spectrul carnal si-a schimbat

lungimea de undă într-o cursă de cristal.

A devenit oglinda prin care i-a vazut naşterea

A văzut naşterea tatălui prin el şi din el

mama alergând după reîntoarcerea lui

într-un cuvânt într-o fâşie pictată în alchimia unui cântec

alergând în arhipeleaguri fractale

pescăruşii albaştri în spaţiul flămând

reîntoarcerea lui arhetipală.”

“Death can bebe impure. His death was not his own

it was diverted from an indefinite time

through a crystal trap to his spectrum

Death can be imperfect.

His bodily spectrum changed itself

Like a wavelength into a crystal trap,

Becoming the mirror

In which he could watch his own birth

his own father’s birth in him

and from him, his mother running after

his return in the womb of a sentence

in the shivers of a painting

in the alchemy of a chant

in fractal archipelagos

the blue seagulls

in the hungry space

running after his archetypal return.”

Sursa:  Zbor în cursa de crystal – Flight inside a crystal trap (editura Institutului cultural român, 2004) Liviu Georgescu