Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) a fost poet, prozator şi jurnalist român,supranumit şi geniul poeziei romantice româneşti,s-a nãscut la Botoşani, la data de 15 ianuarie 1850 şi a încetat din viaţã în 15 iunie 1889.

Debuteazã în timpul studiilor sale la Cernãuţi, în ianuarie 1866, cu poezia „ La moartea lui Aron Pumnul”. Creaţia supremã,cea care sintetizeazã multitudinea de teme abordate de geniul român Mihai Eminescu este „Luceafarul”, poem care cuprinde 98 de strofe,care ulterior a fost introdus în Cartea Recordurilor,pentru faptul cã este un cel mai lung poem cu o valoare literarã deosebitã.

Iubirea ,acest sentiment omniprezent în sufletele fecãruia, şi-a încrustat în sufletul lui Mihai Eminescu,cu litere de aur,eternitatea.
Eminescu a fost vesnic indragostit de tot ceea ce tinea de incomprehensibil,el incerca sa descifreze provenienta fiorilor si a fluturasilor in stomac,al sentimentului de apartenenta a unei persoane si totodata modalitatea prin care cu ajutorul iubirii,reusea uneori sa atinga absolutul,dar niciodata nu a aflat-o.De aceea eu cred ca a incercat sa abordeze teme existentiale,sa puna intrebari care nu isi gasesc raspunsul,pentru a-si exprima profunda uimire cu privire la maretia Universului,respectiv a Necunoscutului.

Iubirea poate fi consideratã un zbor spiritual deasupra amãnuntelor banale, cotidine ale vieţii, o oazã unicã de liniste, armonie, dominatã de o atmosferã plinã de candoare, puritate, inocenţã şi mai presus de tot şi de toate, mister.

Mihai Eminescu a fost întradevar îndragostit de poezie şi de procedeul de creaţie al ei,dovadã fiind numeroasele opere ale sale, diversificate ca şi domenii: filozofie,astrologie,astronomie,mitologie,folclor şi multe altele.

Însã iubirea sa cea mai mare a reprezentat-o Veronica Micle,cea cãreia de-a lungul carierei sale i-a dedicat numeroase poezii,poeme, sau a caror muzã a fost chiar ea însãşi.

Inedita corespondenţã dintre cei doi poeţi, având valoarea de 108 epistole reprezintã mãrturia scrisã a iubirii profunde purtatã de Mihai Eminescu „Dulcei sale Veronica”,aşa cum obişnuia el sã i se adreseze. Aceasta corespondenţã surprinde nu numai sentimentele celor doi,dezvaluite unei coli de hartie care ulterior avea sã fie cititã de cel iubit,dar şi iubirea deşi aparent una care nu aparţinea pãmânteanului,se dovedea a fi totuşi atinsã de realitate,deoarece relaţia celor doi întâmpina dificultãţi şi chiar despãrţiri,aşa cum se întâmplã şi în rândul oamenilor obişnuiţi.

In timp ce am citit aceasta corespondenta,sufletul mi-a fost inundat de sentimente coplesitoare,ma identificam cu fiecare dintre cei doi protagonisti ai povestii de iubire,eram fericita cand citeam ca s-au impacat,si extrem de indurerata cand citeam scrisorile lor de despartire,chiar am varsat lacrimi,lacrimi calde,care au incalzit foaia si i-au facut de fiecare data sa se impace.Vai ce dulce le erau impacarile,incat eram atat de cufundata in lectura,incat ochii imi sclipeau de fericire,iar lacrimi de bucurie mi se intrezareau in colturile ochilor.

Aşadar in ciuda aparentei rãceli caracteristice unui geniu aşa cum a fost Mihai Eminescu,emotiile sale au fost extrem de reale,şi a avut deosebita capacitate de a le transpune în opere memorabile,care oglindesc cu o deosebita veridicitate si gentilete fiecare tablou pictat de catre intensitatea sentimentelor sale.