Titu Maiorescu

(1840 – 1917)

Întemeietor al societății ”Junimea” și al revistei ”Convorbiri literare”, Maiorescu a conturat în plan filozofic un realism raționalist, el considerând că existența e dominată de ordine, care se manifestă prin legi și cauze obiective, lumea e deci ”rațională”, iar cunoașterea se realizează în principal prin intermediul rațiunii. El a arătat că filozofia nu a devenit inutilă prin dezvoltarea științelor, ci a rămas necesară, indispensabilă omului și culturii, ea deschizând larg orizontul vieții spirituale.

Legătura științei cu filozofia este foarte strânsă, filozofia fiind cunoașterea ”relațiilor pure” generale, iar știința studiind relațiile și obiectele concrete. În constituirea ei, filozofia se sprijină pe datele științelor, iar prin conceptele și principiile ei oferă o perspectivă generală cunoașterii științifice. Maiorescu afirmă că între cunoaștere și viața practică există o ”continuă înlesnire reciprocă”.

Filozofia lui Maiorescu a avut inițial un caracter antropologic. Sub influența lui Feuerbach, el a considerat omul figura centrală a lumii. Ulterior el continuă să situeze omul pe această poziție, însă cu mențiunea că posibilitățile acestuia de a schimba lumea sunt limitate. Reflecțiile filozofului s-au concentrat mai ales pe problemele legate de promovarea culturii moderne în România și înălțarea culturii române, fără a renunța la universalitate. Maiorescu s-a opus iluzionărilor raționalist-iluministe, crezând că oamenii pot schimba societatea și cultura, dar în limitele fixate de condițiile istorice concrete. Cultura română ar trebui deci edificată în legătură organică cu viața socială. Instituțiile sociale se află într-un raport similar. Astfel, statul e dependent de societate în așa fel încât schimbarea societății civile duce la transformarea corespunzătoare a statului și a dreptului.

Maiorescu tratează problemele culturii și civilizației române prin prisma relației filozofice generale dintre ”conținut” (numit de el ”fond) și ”formă”. Potrivit acestei relații, între conținut și formă există o legătură de reciprocitate în care fondul are rol determinant. Deci ”fondul”, adică activitatea economică și socială a poporului, este determinant față de ”formă”, care rezidă în instituții.

Titu Maiorescu a considerat că una dintre caracteristicile culturii moderne este diversificarea și specializarea ramurilor ei. Arta, filozofia, știința, etc. sunt ramuri care trebuie cultivate ca atare, iar valorile fiecăreia trebuie judecate și apreciate prin prisma criteriilor lor intrinseci. Filozoful a subliniat adesea că adevărul, binele, frumosul sunt valori care trebuie cultivate, convins fiind că aceasta este singura cale de a asigura accesul creației românești la universalitate.

Surse:

x x x – ”Manual de filozofie pentru licee și școli normale”, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., 1992

x x x – ”Dicționar enciclopedic român”, Ed. Politică, București, 1962

Foto: http://amdoar18ani.ro/wp-content/uploads/2008/03/titu_maiorescu.jpg