Cine este Tristan Tzara? Tristan Tzara este artistul care învie în fiecare din noi în momentele noastre de revoltă, de evadare din aşa-zisă realitate raţională. Tristan Tzara este romanul care a răspuns ororilor războiului prin deconectare totală de la reguli.

Am auzit prima dată de acest nume la ora de Artă din liceu, când profesoara ne-a dezvăluit faptul că acest pseudonim înseamnă „Trist în ţara să”. De acolo, curiozitatea mi s-a mărit ca un bulgăre de zăpadă pe pantă! Tristan Tzara este iniţiatorul dadaismului, mişcare artistică manifestata atât în planul literaturii cât şi în cel al picturii.

Tristan Tzara s-a născut în 1896 La Moineşti. Evreu fiind, numele său adevărat era Samuel Rosenstock. Confruntat cu blestemul Primului Război Mondial, tânărul s-a mutat în Elveţia, ţară neutră, unde a pus bazele mişcării dada. Întâia sa creaţie se numeşte “Prima aventură cerească a domnului Antipyrine” şi deschide calea către ceea ce mai târziu avea să devină dadaism.

Termenul „dada” nu caracterizează în niciun fel curentul, singura legătură fiind faptul că a fost ales printr-o metodă care „sparge” tiparul clasic, la fel cum este concepută întreaga artă dadaista! Cuvântul „dada” a fost ales cu ajutorul unui cuţit ( în altă variantă, creion), care s-a oprit în dreptul său, în dicţionarul Larousse. De origine franceza, termenul înseamnă „căluţ de lemn” în limbajul copiilor!

Mişcarea este caracterizată, aşa cum spune Marcel Iancu, nume sonor în pictura dadaista, de faptul că artiştii dada doreau să zguduie „ideile, opinia publică, educaţia, instituţiile, muzeele, bunul simţ aşa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ţine de vechea ordine.”

Influenţat de entuziasmul tinereţii, tânărul Tristan Tzara evidenţiază aceasta lozincă în fiecare creaţie. Aparent o joacă de copii, dar cu rădăcini profunde şi prinse în revoltă şi poate dorul romanului plecat de acasă, poezia „Cântec Dada” accentuează cel mai bine trăsăturile curentului şi starea artistului :

„cântul unui dadaist

care avea dada de dor

istovea al său motor

care avea dada de dor.

cântul unui biciclist

ce era dada de dor

ce era deci dadaist

ca toţi dadaii de dor.

beţi apă de rândunel

spălaţi-vă acadelele-n cişmea

dada

dada

mâncaţi viţel.”

Tristan Tzara a eliberat spiritul încătuşat de război într-un mod necenzurat, fără teama de a fi judecat superficial, nerealist sau copilăros. El şi-a păstrat tinereţea sufletului chiar şi în ultimele sale clipe de viaţă. Madeleine Chapsal, de la L’Express, i-a luat interviul cu o lună înainte de decesul artistului şi a declarat că în ciuda stării fizice precare, artistul era conectat la actualitatea vremurilor, vorbindu-i despre problemele continentului african, despre societatea de consum de tip american. Acest lucru dovedeşte că mişcarea dada nu venea din imaginaţia unor artişti înglobaţi în universuri proprii, ci din reinventarea percepţiei asupra acestei lumi.

Tristan Tzara a murit în 1963, lăsând României un nume greu de care să fie mândră, şi oamenilor de pretutindeni o moştenire spirituală şi artistică, îndemnând să înţelegem lumea în cea mai pură stare a sa.

Sursa :Wikipedia, Atelier LiterNet