A treia forţă: România profundă

Dacă oamenii se tem cu adevărat de ceva, atunci temerile lor sunt legate de două noţiuni fundamentale: adevărul şi libertatea. Ceea ce ne spune cartea aflată în discuţie este că adevărul vremurilor în care trăim e că ne lipseşte cu desăvârşire libertatea. Lipsa libertăţii pare a fi de dorit de vreme ce oamenii sunt prea slabi pentru a-şi asuma responsabilităţi. Dar faptul că acesta este un adevăr de care ne ferim şi care ne este înfăţişat brusc, ne face să ne dorim libertatea de care suntem privaţi, sau cel puţin să ne lămurim asupra modului şi motivelor pentru care ne-a fost răpită. Prin intermediul unei serii de eseuri oneste adunate sub speranţa întemeierii unei a treia forţe întru salvarea României profunde, Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon explică pe larg şi pe înţelesul tuturor situaţia actuală a românilor.

În primul rând, ce reprezintă de fapt România profundă? Precum spune Mircea Platon, „Uneori, România profundă e un ţăran. Sau o stradă. Sau un episcop. Sau un nuc. România profundă e România împotriva căreia încă se mai duce război.” (p. 296). Prin urmare, este vorba de starea naturală a omului care trăieşte pentru sine, pentru familia sa şi pentru pământul care îl hrăneşte. Acest tip de om, care mai poate fi întâlnit uneori, mai ales în spaţiul rural, este înlocuit cu omul post-modern, fragmentat, sclavul fericit care este dominat de mentalitatea confortului. Dorinţa de a se încadra în Sistem este tot mai mare pentru omul zilelor noastre, deoarece Sistemul promite calitate, comoditate şi comuniune sub supravegherea Corporaţiilor în cadrul cărora prestezi servicii absolut mecanice pentru a-ţi asigura banii cu care să poţi cumpăra o viaţă lipsită de griji şi de întrebări fără răspuns. Aşa cum explică autorii, termenul de Sistem este unul general pentru a denumi toate organizaţiile şi persoanele care împărtăşesc acelaşi scop. Atâta timp cât scopul principal este dezrădăcinarea şi globalizarea, nu contează numele, metodele sau ceea ce pretind că sunt aceste organizaţii.

Metoda principală de care se foloseşte Sistemul este ascunderea adevăratelor probleme ale societăţii şi înlocuirea lor cu probleme derizorii pentru a-l ţine pe om cât mai ocupat şi cât mai departe de ceea ce i-ar fi de real interes. Părinţii îşi părăsesc copiii în faţa televizorului, iar atunci când copiii suferă căderi psihice nu înţeleg de ce nu pot fi fericiţi cu ceva de care ei au fost privaţi în perioada comunistă. În timp ce regimul comunist i-a ţinut pe oameni departe de anumite bunuri materiale, adeseori inutile, perioada de după s-a transformat într-o perioadă profund consumistă, determinând România să cadă în cealaltă extremă.

O soluţie împotriva evoluţiei acestui cancer care nu macină numai România, ci întreaga lume, este foarte greu de găsit. În condiţiile în care nici religia ca instituţie nu mai luptă, „celula de rezistenţă” nu poate fi decât persoana concretă. Precum spune Ovidiu Hurduzeu, „Doar un comportament individual exemplar, o angajare personală eroică, relaţii inter-umane autentice, faţă către faţă, şi personalizarea fiecărei situaţii ar oferi fiinţei umane şansa unei vieţi demne şi libere.” (p. 14). Pentru a ajunge la acest comportament exemplar nu este nevoie decât de credinţa ortodoxă pură, soluţie propusă necontenit de-a lungul timpului, dar privită mereu cu suspiciune. Marele scriitor rus F.M. Dostoievski ne spune în fiecare roman al său că tragedia omului este lipsa credinţei, pentru că atunci când Dumnezeu nu există „totul este permis”. Pe ideea aceasta se bazează fenomenul globalizării, înlocuind Dumnezeul creştin cu zeul confortului şi al consumului. Omul post-modern, trăind acum în incertitudine, lasă elitele să gândească pentru el pentru că este mai simplu şi mai lipsit de responsabilităţi, nu realizează că astfel îşi pierde individualitatea. Însă cu ajutorul credinţei sclavul fericit se poate transforma într-o persoană-eveniment pentru care totul are un rost, nimic nu este lipsit de sens sau de esenţă. Este nevoie de un moment şi un spaţiu transformat în eveniment, preţuit la adevărata sa valoare, şi de oameni dispuşi să trăiască în afara cursei după confort pentru a realiza ceea ce Ovidiu Hurduzeu înfăţişează atât de frumos: „Cu o opinteală, smulgeţi din temelii catedrala, o puneţi pe umeri, începeţi urcuşul spre cer…” (p. 178).

Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon – A treia forţă: România profundă; postf. de Gheorghe Fedorovici, Bucureşti, Logos, 2008

GD Star Rating
loading...

Confuzius spune:

28 August 2009 la 10:09

Incredibil, cartea aceasta si articolul de aici mi-au dat fiori cand l-am citit. Nu piele de gaina, dar fiori placuti pentru ca in sfarsit vad ceva ce imi place. Si ceva, totodata, atat de rar intalnit. De cate ori nu am simtit formele lipsite de fond, de cate ori nu vad in jurul meu fuga dupa tot felul de bogatii, avutii, asa-zise necesitati, nu mi-ar ajunge spatiul de stocare de pe server sa scriu toate problemele cu care ne confruntam si pe care toti le simtim dar le ingoram complet, pentru ca societatea si stilul agil de viata nu ne permite sa fim naturali, sa ne oprim si sa ne gandim la ceea ce intr-adevar conteaza, la Adevaratul Dumnezeu, la adevarata religie, la mesajele lui Isus, la credinta, la drumul catre salvare care ne-a fost oferit atat de clar si de care suntem atat de aproape dar totusi, atat de departe. Zi de zi, aproape tt ce fac mi se pare fara sens, lucruri care n uajuta nimanui cu nimic, si totusi, trebuie sa le fac. Imi lipsesc relatiile cu oamenii de cand eram copil, cand totul era plin de semnfiicatie si plin de sens, fiecare vorba conta, avea o incarcatura emotionala extraordinara, fiecare gest spunea ceva, au fost zeci daca nu sute sau mii de oameni care m-au ajutat fizic, dar si spiritual prin dragostea care au pus-o in ceea ce faceau. Acum…parca totul e gol. Am ajuns sa ma intreb, sper sa nu fie o constatare definitiva, daca intotdeauna totul a fost lipsit de fond si doar acum m-am trezit ca sa vad, sau doar acum incep sa fie lipsite de fond lucrurile. Ce e de facut ? Oamenii nu vor deveni ortodocsi peste noapte, nu le poti schimba orientarea si ocnvingerile de o viata printr-o discutie simpla, de jumatate de ora…E o suferinta mare sa kiubesti oamenii, pentru ca ii vezi cat sufera si nu poti face aproape nimic.
Oricum, cartea aceasta merita citita in favoarea aproap a oricarie activitati cotidiene.

Oana Ilasi spune:

28 August 2009 la 14:41

In sfarsit pe aceeasi lungime de unda… multumesc si te mai astept!

Ovidiu Hurduzeu spune:

29 August 2009 la 00:15

Felicitari, Oana, pentru frumoasa ta recenzie. Ai talent, o constiinta limpede si patrunzatoare.
Confuzius…ce e de facut? Sa luptam intru Hristos si pentru Romania. Sa nu ne izolam in cochilia noastra, sa cautam Biserica si nu simpla “spiritualitate” interioara (asa cum ar vrea domnul Plesu si alti gnostici) Sa fim constienti ca in Romania timp de douazeci de ani s-a lucrat “la greu” pentru descrestinarea si desnationalizarea noastra. Am devenit o colonie a marilor corporatii si o feuda a marilor jefuitori autohtoni. Ne-am vandut sufletul. Orice regenerare morala si economica va veni din Romania profunda, de la oameni ca voi. Problema nu este atat ca lumea s-a schimbat in rau; marea problema este ca oamenii adevarati, oamenii care mai lupta pentru adevar, oamenii cu spatele drept, nu sunt lasati sa vorbeasca. Ati incercat sa amintiti in public de Ortodoxie, la liceu, la universitate? O sa fi vi se puna eticheta de “legionar” si fundamentalist ortodox. Ati incercat sa promovati in gura mare valorile romanesti? O sa vi se spuna ca sunteti “nationalist” sau chiar “fascist” si “anti-semit”. “A Treia Forta: Romania profunda” este o carte interzisa in mass media din Romania. De ce? Pentru un simplu motiv: se adreseaza romanilor. Daca vreti sa salvati tara asta, acolo unde sunteti doi, trebuie sa fiti trei, unde sunteti trei, sa fiti, patru. Doar impreuna, vom reusi.

Robertzelu spune:

29 August 2009 la 01:30

“Draga Oana”.. altfel nu stiu cum sa ma adresez.. sunt tare curios cum de ti-a comentat articolul tocmai autorul acestei carti? Chiar astept un raspuns la intrebarea asta.

“Din 2003, Ovidiu Hurduzeu locuieşte împreună cu soţia sa în El Dorado Hills, (lângă Sacramento).”

Cred ca acest citat luat chiar de pe site-ul lui (al lui Ovidiu Hurduzeu) te va interesa in mod deosebit, mai ales pe viitor. Imi permit sa iti dau un sfat: Daca tot iti comentezi singura articolul sau iti pui prietenii sa il comenteze, macar sa aiba un nume adecvat. Daca vad un alt comentariu de la Burebista sau Stefan cel Mare cred ca imi iau campii.. Oricum in Romania incepem sa ne cam saturam de generatia “Y”!!!

29 August 2009 la 13:45

Va multumesc mult pentru atentia acordata recenziei mele! Cartea aceasta mi-a fost recomandata de unul dintre profesorii mei, deci va pot spune ca cel putin la Catedra de Literatura Comparata din Iasi sunt oameni care promoveaza Ortodoxia si inaltele valori. Profesori dedicati cu adevarat cauzei sunt si atata timp cat vor fi si studenti care sa ii asculte, ne aflam pe drumul cel bun.

klara spune:

29 August 2009 la 14:37

Un subiect interesant asupra caruia ar tr sa ne gandim mai mult.

29 August 2009 la 15:11

Robert, imi pare rau ca esti o persoana atat de sceptica. Ma asteptam la astfel de comentarii, cred ca sunt inevitabile. Indiferent ca persoana de mai sus este sau nu autorul cartii, ii sunt recunoscatoare ca a acordat timp recenziei mele si a facut un comentariu constructiv. Cred ca oricine isi da seama ca daca e sa-si comenteze singur articolul sau sa roage pe cineva, este stupid sa foloseasca numele autorului cartii. Tocmai acest lucru ar batea la ochi si ar trebui sa te determine sa gandesti de doua ori. Iar faptul ca e stabilit in America e irelevant. Sau acolo nu au acces la Internet? In orice caz, eu am incercat sa lamuresc lucrurile, in rest fiecare este liber sa creada ce doreste.

ducu_ducu spune:

29 August 2009 la 15:57

Acuze de genul “ti-ai comentat sigura articolul” mi se par a fi rezultatul gandirii celui care face acuzatiile. In clipa in care preferi sa vezi realitatea prin ochelarii de cal ai teoriei conspiratiei, e de asteptat sa crezi ca toata lumea din jurul tau gandeste si face ca tine. E o chestiune de perspectiva. Robotzelu nu ti se pare ca esti un pic rupt de peisaj si pus pe scandal? Ce ar fi daca romanii nu ar mai fi asa de banuitori si circumspectii unii cu altii si mai ales rautaciosi? Cate comentarii inutile pe marginea unui articol care de altfel e foarte ok.

Loredana Fintina spune:

29 August 2009 la 17:54

Am citit din curiozitate articolele tuturor si commenturile pe care le-au primit si nu mare mi-a fost uimirea sa vad ca cei care intra incep sa se certe intre ei pe diferite teme in ciuda faptului ca articolele sunt bune. Nu mai conteaza asta, dar citind aceasta recenzie mi-am dat seama ca oana scrie foarte bine si si-a ales o tema complexa: recenzia unei carti care este dificil de facut. Chiar daca suntem in “competitie” tin sa te felicit si sa iti urez bafta si te si notez cu 5 stelute! Bravo!

Arcturus spune:

30 August 2009 la 10:26

Intr-adevar o carte buna insa si recenzia este reusita!Cat despre “Robertzelu” (nu Robotzelu cum l-a botezat cineva mai sus,desi se pare ca i s-au cam incurcat circuitele si nu mai gandeste cum trebuie),daca i se pare ceva suspect poate ruga administratorii site-ului pentru a verifica daca autoarea acestei recenzii este aceeasi persoana cu “Ovidiu Hurduzeu”.Cineva spuena mai sus ca ar fi mai bine ca romanii sa nu mai fie circumspecti si sceptici!Gresit!E chiar greseala pe care poporul roman a facut-o si iata unde am ajuns!Trebuie sa fim sceptici si circumspecti domnule “ducu_ducu” insa trebuie sa analizam foarte atent ceea ce banuim!Pacat ca pana si pe astfel de site-uri unde ar trebui sa gasim ceea ce este mai bun in Romania gasim rautati si banuieli nefondate rod a unei minti prea odihnite!

Vasile P. spune:

30 August 2009 la 17:21

Felicitari autoarei! Este o recenzie buna: iti trezeste interesul pentru carte (pe care o rezuma corect), sau, daca ai citit cartea, te ajuta sa o intelegi mai bine.