Cum am învăţat să iubesc Bucureştiul9.2106

Când eram mică obişnuiam să vin cu mama în Bucureşti la o mătuşă care locuia în Piaţa Rosetti. Nu cunoşteam pe atunci oraşul, nu ştiam decât zona aceea şi, aproape de fiecare dată când îmi vizitam mătuşa, afară ploua sau era zăpadă. Aşa se face că în mintea mea se crease imaginea unui Bucureşti plin de noroi, aglomerat şi gălăgios. Cu toate acestea, după absolvirea liceului, am ales să fac facultatea la Universitatea din Bucureşti.

Nu mi-a fost uşor să mă obişnuiesc cu toată zarva şi trecătorii grăbiţi care nici nu se opreau uneori când încercam să aflu adresa unei străzi sau a unei locaţii. Printre primele locuri pe care le-am cunoscut şi de care m-am îndrăgostit în mod iremediabil, se numără Ceainăria Cărtureşti situată pe bulevardul Magheru. Am descoperit aici o oază de linişte la doar doi paşi de vacarmul din stradă.

Au trecut trei ani de la prima întâlnire, iar Cărtureştiul a rămas în continuare locul meu preferat pe care îl vizitez cu regularitate. Au urmat apoi cinematografele în care rulează filme europene (Studio, Patria, Elvira Popescu, Union, Scala ş.a.m.d.), am descoperit plăcerea unui film românesc vizionat alături de un public educat. Mi-am făcut timp să merg la piese de teatru, la operă şi la balet.

Am descoperit festivalurile de tot soiul şi numeroase târguri. Am vrut să cunosc totul ca să pot alege. Iubesc Bucureştiul pentru că aici se întâmplă întotdeauna o mie de lucruri diferite în o mie de locuri. Şi dacă învăţăm să descoperim clădirile frumoase, străduţele înguste pline de case în care au locuit scriitori cunoscuţi, ceainăriile şi, nu în ultimul rând, oamenii adunaţi aici din toate colţurile ţarii, nu avem cum să nu ne îndrăgostim de acest oraş.

Când m-am întors aici în toamna aceasta, pentru master, m-am bucurat nespus când am văzut că au mai renovat câteva clădiri pe Calea Victoriei, cât şi pe bulevardul Elisabeta. Sigur, se mai construieşte unde nu ar trebui, se mai dau autorizaţii care nu ar trebui date, dar oamenii învaţă să se revolte, încep să îşi cunoască drepturile din ce în ce mai bine. Un om care spune că Bucureştiul este un oraş murdar şi urât nu face decât să îşi arate ignoranţa faţă de propria capitală. Dacă nici noi nu suntem capabili să le arătăm turiştilor că Bucureştiul are multe de oferit, cum ar putea ei să îl îndrăgească?

Nici măcar în oraşele din vestul ţării, viaţa culturală nu se desfăşoară cu atâta vioiciune şi diversitate ca în Bucureşti. E un oraş care se trezeşte încet-încet la un nou mod de viaţă. E un oraş care, odată cu renovarea centrului vechi, a învăţat să nu mai doarmă. Ieşiţi noaptea pe strada Smârdan şi veţi înţelege despre ce vorbesc. Mergeţi la teatru, la film, mergeţi în parc sau plimbaţi-vă pur şi simplu pe străzi. Fiţi turist în propriul oraş înainte de a fi turist în alte ţări.