Excursie imaginara in Baltile Brailei7.0101

Daca stai pe mal si privesti cum curge Dunarea agale, nu ai zice ca dincolo de ea, se intindea acum 50 de ani, o imparatie a apelor, ce rivaliza si chiar intrecea in frumusete Delta Dunarii. Turistii de atunci erau atrasi de peisajul pitoresc, aproape ireal, pe care nu l-ai fi banuit atunci cand priveau in zare acele paduri inalte de salcii seculare, iar vanatorii si pescarii se cufundau in inima Baltilor Brailei pentru a captura cat mai multe trofee.

Vechile Balti ale Brailei erau o suprafata de teren inundabil, care se intindeau pe 60 de kilometri lungime si 23 de kilometri latime, intre bratul Cremenea si bratul Macin. Acest paradis terestru era format din lacustre conectate intre ele prin canale, pe marginea carora crestea o vegetatie luxurianta, in special salcii si stuf dar si numeroase plante medicinale, ceea ce il facea un loc vestit si cautat in epoca, de catre pictori, dar si de catre iubitorii de frumos.

Ca sa treci Dunarea trebuia sa mergi in centrul Brailei, si sa cobori vadul catre port, acolo unde asteptau barcile, leganandu-se somnoroase la umbra salciilor umbroase. Urcai alene in barca si peste un ceas te aflai dincolo, intr-o imparatie unde timpul nu putea fi masurat de ceasurile noastre moderne, pentru ca te aflai intr-un fel de lume a basmelor, in care totul se masura in secole si milenii.

Cei mai multi aventurieri se adaposteau pe canalul Filipoiu, acolo unde regele Ferdinand construise un asezamant, pe vremea cand mergea la vanatoare. « Palatul », asa cum era el numit de catre turisti si de catre vizitatorii fideli ai Baltilor Brailei, fusese dat in grija unui cuplu de pescari : sotia se ocupa de menaj, iar sotul asigura hrana si transportul celor ce veneau sa petreaca vara, in jurul salciei de la Filipoiu.

O alta atractie era lacul Serbanu, pe malul caruia, se ridicau adevarate paduri de stuf si de salcii, in care se ascundea mistretii si pasarile atat de ravnite de catre vanatori, iar apele lui limpezi precum cristalul erau explorate de pescarii sarguinciosi, printre care s-a numarat si Mihail Sadoveanu.

Intre anii 1964 si 1970, regimul comunist desfasoara forte impresionante pentru a face amenajari, pentru a indigui si pentru a transforma aceasta suprafata intr-un teren arabil profitabil.

Astfel din imensitatea aceea de cateva zeci de hectare, s-au pastrat astazi doar Baltile Mici ale Brailei, o umbra palida a ceea ce se intindea odata, dincolo de Dunare. Insulele Mici, declarate si Parc National, sunt formate din mai multe insule precum : Varsatura, Chiciu, Insula Mica a Brailei, Insula Orbului, Calia, Fundu Mare sau Harapu.

Flora si fauna parcului sunt diversificate, astfel incat intalnesti paduri de salcii alaturi de mlastini sau pajisti stepice in care se plimba in voie specii rare de pasari precum cormoranul, lisita sau pescarusul albastru.

Iubitorii de vacante exotice pot ajunge aici fie traversand bratele Dunarii, in ambarcatiuni mici sau cu bacul, din portul Braila, fie pe drumurile comunale sau judetene care ajung pana in localitatile invecinate parcului.

Sursa : www.studentie.ro

« Peisaj in Baltile Brailei » Emilia Dumitrescu