Lacul Sfânta Ana10.0101

Între mit și realtitate

Întindere lucitoare de apă asemenea unei oglinzi, de o formă aproape rotundă precum paleta unui pictor, lacul Sfânta Ana este o legendă vie printre localnicii din Băile Tușnad.

S-a format în urmă cu mii de ani, în craterul unui vulcan, ce somonolează de multă vreme, dar care își face simțită prezența, aievea, prin emanațiile de sulf, cu un miros înțepător, gaze ce prevestesc starea vremii, printre localnici : atunci când ele sunt puternice și vizibile, e semn că vremea se schimbă și devine capricioasă ; când sulful este mai puțin dens putem conta pe vreme frumoasă și putem face planuri de vacanță.

Singurul lac de origine vulcanică, de pe teritoriul țării noastre, s-a format în masivul Ciumatul Mare, din apropiere de Tușnad, la o altitudine de 946 m, iar conul de apă acumulată în crater măsoară o adâncime de 7 m. Deși se întinde pe o lungime de 620 de metri și are o lățime de 460 de metri, putem spune că este un lac singuratic, pustiu și fără floră și faună subacvatică, din cauza lipsei de oxigen din apă.

Lacul nu prezintă izvoare naturale, iar imensa cantitate de apă, acumulată în crater, s-a adunat prin prăvălirea apei din precipitații.

O curiozitate a locului este lacul cu muschi, unde riști să fii înghițit de mlaștină, dacă zăbovești prea mult.

Poți urma două căi, pentru a ajunge lângă misterioasele ape ale lacului : fie pornești din stațiunea Tușnad, prin pădure și urci pe un drum forestier, vreme de aproape două ceasuri, fie mergi pe mai moderna cale a șoselei și faci o plimbare de 40 de minute cu mașina, prin Bixad.

Personal, am optat pentru urcușul prin pădure, iar natura m-a recompensat generos pentru efortul depus : liziera pădurii este populată de plante medicinale de tot soiul, iar cu cât înaintezi, cu atât te lași fermecat de mirosul  de cetină și de ferigile care se întind somnoroase, la baza copacilor.

În cele din urmă ajungi pe malul lacului, unde peisajul este aproape ireal : un munte semeț, acoperit de păduri de brazi umbroși, care se prăvale până la marginea lacului, ca și cum ar voi să se lase înghițit de suprafața netedă ca o oglindă.

Turiștii au posibilitatea să se destindă pe nisipul fin și să se scalde în apa revigorantă sau să viziteze capela romano-catolică de pe mal.

De-a lungul timpului au fost create și legende, privind nașterea acestei minuni naturale : se spune că, a fost odată, o fată pe nume Ana, care a fost silită, de către părinți, să se logodească cu un băiat pe care nu îl iubea, pentru avuțiile lui ; fecioara s-a aruncat în apele lacului pentru a scăpa de soarta ce o aștepta și se spune că lacul i-ar purta numele.

A doua legendă povestește despre un stăpân crud care și-a pedepsit, 13 dintre fetele care îl slujeau. Printre ele se află și credincioasa Ana, care s-a rugat la Dumnezeu să crape pământul și să-l înghită pe stăpân. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, pământul s-a prăvălit, stăpânul cel nemilos a murit, iar lacul s-a format din lacrimile fetei, al cărei nume îl și poartă.

Jumătate mit, jumătate realitate, lacul Sfânta Ana este unul dintre locurile ce nu trebuie ocolite.

www.wikipedia.ro