Munţii Măcinului5.0101

Din munții falnici care măsurau aproape 3000 m au mai rămas astăzi doar câteva dealuri pe care geologii și ONG urile încearcă să le protejeze de defrișări și să le integreze în circuitul turistic.

Munții Măcinului sunt situați în partea de Nord-Vest a Dobrogei și s-au format cu milioane și milioane de ani în urmă, în palezoic din granituri, șisturi cristaline, calcare, roci metamorfice și eruptive, conglomerate, gresii. Principalele grupe sunt Creasta Principală, culmea Pricopanului și creasta Secundară, oarecum perpendiculară pe cea principală, iar altitudinile variază între 7-467 m, cel mai înalt fiind vârful Țuțuiatu.

Schimbarea înfățișării lor s-a produs acum aproape 200 de ani, pe vremea când Dobrogea se afla sub stăpânirea otomană , și când se făceau intense exploatări iar pădurile cădeau ca secerate. Nici atunci când Dobrogea a fost alipita României, regiunea nu a fost  cruțată căci prin cele două reforme agrare de la 1878 se taie o mare suprafață din păduri, iar relieful își schimbă vizibil aspectul.

Din întinsele păduri de gorun, stejar pufos, cărpiniță, tei argintii nu a mai rămas aproape nimic, cu excepția unor arbori presărați ici și acolo și a câtorva fire de vegetație fragile.

Fauna regiunii reunea o diversitate de insecte si animale rare precum râsul, dihorul pătat, pisica sălbatică, broasca râioasă cenușie, specii care actualmente sunt dispărute complet sau pe cale de dispariție.

Lanțul muntos se erodează continuu din cauza granitului, care stă la baza formării lui și care se macină necontenit dându-i un aspect de deal găunos, în care ți se afundă piciorul atunci când încerci să urci.

Granitul a fost una dintre bogățiile zonei, intens exploatată de turci, iar ca o curiozitate v-aș spune că stadionul olimpic din Munchen este construit din granitul din Munții Măcinului.

Peisajul este uimitor tocmai prin acest talmeș-balmeș de zone împădurite, stânci aruncate la voia întâmplării, crevase și șănțulețe aride și aproape roșiatice la culoare, contrastând în mod evident cu verdele plantelor și al copacilor.

Pot spune că suntem cunoștințe vechi și că le știu secretele și înfățișarea pe care o iau în fiecare anotimp : vara priveam de pe peronul gării din satul bunicilor, culmea Pricopanului răsfățându-se sub razele soarelui, ce se ridica la orizont, îi admiram și de aproape în trecerea către litoral și mereu mă fermeca verdele crud contrastând cu albastrul cerului, toamna vegetația se usucă și e o adevărată delectare să privești ciulinii cafenii purtați de vânt, iar iarna totul se acoperă cu un strat imaculat, iar vântul suflă necruțător.

Ca obiective turistice v-aș recomanda mânăstirile Cocoș și Dervent, iar dacă sunteți mai singuratici și ați dori să vă reculegeți și să vă rupeți pentru câteva ore de viața modernă, ați putea merge pe dealurile de la Niculițel.

Sursa : www.wikipedia.ro