Frumoasa adormită

Probabil că ultimul loc de vacanţă pe care l-ar recomanda un român ar fi Bucureşti. Din păcate, bucureştenii, dar mai ales non-bucureştenii, nu numai că nu au dezvoltat simţul turismului atunci când vine vorba de capitală, dar se declară chiar intoxicaţi de acest oraş.

Ar fi lipsit de credibilitate să-mi elogiez oraşul, de parcă el ar avea încă grandoarea şi eleganţa Micului Paris de pe vremuri. Este adevărat. Cel mai evident defect al capitalei este traficul infernal şi tot ce ţine de acesta ( gropile, indiferenţa cu care sunt amplasate semnele de circulaţie şi semafoarele nesincronizate sau chiar nefuncţionabile). Şi da, excesul de „trăit în capitală” poate provoca mitocănie, delicvenţă şi aere de superioritate. Aşadar, cum spune avertismententul folosit pentru gripa porcină, evitaţi locurile aglomerate, contactul cu persoanele „bolnave” sau cu simptome de „periculozitate”, spălaţi sau curăţaţi mâinile frecvent…după ce aţi trecut prin cartierele mărginaşe.

Ar trebui oare să lăsăm aceste lucruri să eclipseze şi obiectivele demne de admirat, vizitat, promovat existente în capitală? Oare în Sao Paolo, unde traficul este chiar mai înrăutaţit decât în Bucureşti, se practică publicitatea negativă promovată chiar de locuitorii ei?! Mă întreb dacă locuitorii Bogotei, care este oraşul cu una din cele mai mari rate de delicvenţă din lume, sfătuiesc turiştii să caute un oraş mai bun de vizitat?! Cred că pentru a îmbunătăţi imaginea capitalei în ochii turiştilor, trebuie să începem prin a schimba modul în care chiar românii privesc Bucureştiul.

Am avut ocazia de a fi gazda unor italieni la Bucureşti. Plimbându-mă cu ei prin toate colţişoarele acestuia, am ajuns la concluzia că trebuie să salvăm Bucureştiul înainte de a fi devorat de indiferenţa şi dispreţul propriilor săi locuitori.

Poate cea mai impresionantă cladire nu numai din Bucureşti sau din România, dar şi din Europa de Est este Palatul Parlamentului, cunoscut înainte de revoluţie drept Casa Poporului. Măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Este a doua clădire administrativă ca mărime, după Pentagon, şi a treia ca volum din lume şi a fost „ordonată” de către cuplul Ceauşescu. Mândria Bucureştiului este impresionantă atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru iar pentru a descrie măreţia acesteia nu s-au inventat cuvintele potrivite încă. Bucureştiul de la ferestrele Palatului are un aer cu adevarat european.

Vizitarea părţii vechi a oraşului, zona Lipscani, aflată momentan în renovare, este un alt mod de a evada din realitatea cotidiană şi a te transpune în altă lume. Înainte de a fi supusă renovării, turiştii puteau reînvia istoria vizitând straduţele înguste şi pavate cu piatră, rătăcindu-se printre localurile cochete şi căsuţele parcă uitate de timp. Hanul lui Manuc, Carul cu Bere sunt doar câteva dintre obiectivele care pot fi vizitate încă. Investitorii promit că după finalizarea proiectului de modernizare a zonei, aceasta va păstra farmecul vremurilor apuse, dar va avea o structură sigură şi funcţională.

O variantă a Arcului de Triumf francez se află nu numai în Las Vegas, ci şi în Bucureşti. Ea confirmă şi azi denumirea de „micul Paris”.

Pentru cei ce apreciază obiectivele moderne, în centru este amplasat cel mai mare ecran din Europa de Est, servind proiectului ce înlocuieşte fostul magazin Cocor. De asemenea, clubul Bamboo este unul din cele mai luxoase şi apreciate localuri din Europa de Est, în timp ce zone precum Unirea, Piaţa Romană, Bulevardul Alba Iulia, cartierul Dorobanţi sunt împânzite de cafenele chic. Iar pentru buzunarele mai „anemice”, garantez că produsele McDonald’s din Romania sunt superioare ca gust celor din străinatate. Să nu uităm parcul acvatic din Băneasa, replica în continuă dezvoltare a unor parcuri acvatice mai mari din afara ţării.

Aşadar , dacă lăsam deoparte veneraţia pentru Occident şi încercăm să apreciem potenţialul care se află chiar sub ochii noştri, realizăm că defectele Bucureştiului nu depăşesc calităţile acestuia.  Un turist care ştie să caute va avea întotdeauna ceva de văzut în capitală.

Sursa : Observatorul cultural, The sun, Wikipedia