Jurnal de vacanţă

Încă o nouă minunată zi la Bistriţa!A 7 a zi de curs de vară, dar poate cea mai specială…Astăzi am lasat de-o parte orele de flaut şi repetiţiile de muzică de cameră, ne-am urcat în autocar şi am plecat în excursie !
Îndreptându-ne spre Valea Fiadului, ne-am oprit câteva minute să ne amintim de marele poet al poporului român, George Coşbuc.

Căsuţa sa este şi acum la 15 km de Bistriţa, în comuna Coşbuc , pe vremuri denumită « Hordou ». Ai putea trece cu uşurinţă pe lângă ea, fără să bagi de seama această inestimabilă valoare culturală. Se arată trecătorului ca o casă ţărănească, cu simplitatea şi frumuseţea specifică…îmi place să cred că este asemeni sufletelor pe care le-a adăpostit.
Curioşi, am intrat unul câte unul în tinda( holul caselor ţărăneşti româneşti) . Ne-am putut imagina o zi din copilăria lui Coşbuc. Vatra şi tradiţionalul ceaun de mămăligă, vesela de ceramică populară, toate sunt inca acolo.

Urmatoarea încăpere,camera de oaspeti, este destinată păstrării numeroaselor cărţi de literatură română şi universală, documente, fotografii, aşezate în ordine cronologică. Familia Coşbuc avea chiar şi o cameră de rugăciune…da, tatal era preot.

După mine, piesele de rezistenţă ale muzeului sunt leagănul micului viitor poet şi lucrurile omului care a devenit :pălăria, geanta de voiaj şi pelerina . Le-am analizat îndelung în timp ce îmi făuream în minte imagini din copilaria posesorului obiectelor, oricum mă gândeam că.. ar trebui să fie mandru..eu am auzit de el, el nu a auzit de mine. La ieşire, ne aştepta bustul celul a carui casa doar ce-o vizitasem. Ne-am permis să ne pozăm cu domnul…şi ne-am luat la revedere în stil ardelean. Cu siguranţă voi reveni ! Frumoasă drumeţie a urmat ! aerul proaspat, mersul pe jos în companie plăcută mi-au prins tare bine !