Cetățile dacice din Munții Orăștiei10.0103

Nici o altă regiune a Daciei antice nu cuprinde atâtea vestigii importante ca Munții Șureanu (cunoscuți în literatura arheologică drept Munții Orăștiei). Cele mai multe dintre construcțiile civile, care erau din materiale perisabile, nu au supraviețuit. Altele, construite integral sau parțial din blocuri de piatră au fost bine conservate pentru a oferi un indiciu asupra măreției lor de odinioară.

Cercetările moderne au scos la lumină așezări civile, gospodării, ateliere de mai multe tipuri, drumuri străbătând culmile munților și traversând cursurile de apă, apeducte din teracotă, rezervoare de apă, canalizare, cele mai mari și mai numeroase zone sacre din Dacia, fortărețe puternice împrejmuite de ziduri din piatră de calcar. În toate aceste situri a fost descoperită o mare cantitate de material arheologic: ceramică, unelte și obiecte de metal, arme, obiecte de bronz și sticlă, monede, obiecte din metale prețioase, etc.

Toate aceste vestigii ale trecutului dovedesc existența unei economii înfloritoare bazate pe utilizarea pe scară largă a uneltelor din fier și pe schimburi active cu regiuni apropiate sau mai îndepărtate, în special cu cetățile grecești de la Pontul Euxin și cu Imperiul Roman.

În timpul celor două războaie cu Imperiul Roman (101-102 și 105-106 d.Hr.), zona a fost teatrul unor bătălii crâncene.

COSTEȘTI – CETĂȚUIE

Dealul ”Cetățuia”, cu cetatea de pe culmea sa (561 m), formează un minunat punct de pază, plasat la intrarea în masivul muntos, unde valea Apei Grădiștei se îngustează brusc. Sistemul de apărare al cetății se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificații: valuri de pământ un zid de piatră gros de 3 m, flancat de trei bastioane și o dublă palisadă ce înconjoară partea de sud a înălțimii.

Platoul ce mai înalt este ocupat de două turnuri-locuință construite din blocuri de piatră și cărămizi, la care se ajungea urcând o scară monumentală. Tot aici se găsesc urmele barăcilor soldaților din garnizoană și un turn de observație.

Pe terase au fost identificate lăcașuri de cult (sanctuare), cisterne de apă, etc. Timpul de realizare și înflorire a locuirii dacice de pe dealul ”Cetățuia” – ca și întreg complexul de așezări și cetăți din Munții Orăștiei – cuprinde perioada de la Burebista la Decebal (sec. I î. Hr. – sec. I d. Hr.)

Distrusă în urma celui de-al doilea război de cucerire din partea romanilor, cetatea nu a mai fost refăcută.

COSTEȘTI – BLIDARU

Situată pe culmile Blidarului (703 m), fortificația cuprinde două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice.

Prima cetate ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colțuri. Intrarea se făcea prin turnul I, astfel concepută încât să împiedice desfășurarea forțelor inamicului. În interior se păstrează urmele unui turn locuință.

Spre vest de prima cetate a fost concepută cea de-a doua, cu formă pentagonală. Aici se remarcă sistemul platformelor de luptă de pe laturile de nord și vest, cu cazemate. Aprovizionarea cu apă a cetății era asigurată de o cisternă patrulateră, construită în tehnică greco-romană și situată în partea de nord-vest, în afara zidurilor de apărare. Pe aceeași latură, pe o terasă mai joasă, numită ”Poiana Perții”, se află un turn de pază ce asigura supravegherea accesului spre cetate.

LUNCANI – PIATRA ROȘIE

Dealul Piatra Roșie (831 m) se ridică izolat în fundul văii Luncanilor. Cetatea, din piatră, de formă patrulateră, cu laturile de 102-45 m, are patru turnuri dispuse pe colțuri, iar al cincilea pe mijlocul laturii răsăritene. În interiorul incintei se afla o construcție de lemn al cărei baze de piatră s-au păstrat în întregime. Pentru colectarea apei necesară garnizoanei, în colțul de nord-vest al cetății se afla o cisternă săpată în stâncă.

În afara incintei se observă urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatră. Pe partea estică a dealului se afla a doua incintă cu ziduri din piatră și palisadă, care se sprijinea cu o latură pe fortificația de pe culme, având în interior un drum pavat din piatră. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de pază

Cetatea de la Piatra Roșie avea menirea de a bara înaintarea dinspre valea Streiului a dușmanilor care ar încerca să ataca capitala statului dac.

SARMIZEGETUSA REGIA

Grandioasa capitală a statului dac, ridicată cam la jumătatea sec. I d. Hr., cuprindea în aria sa cetatea, zona sacră și așezarea civilă. După cucerire, romanii reamenajează cetatea nerespectând traseul sau tehnica de construcție (murus Dacicus). La 100 m de cetate, pe două terase, se găsește zona sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar care se termină într-o piațetă. Aici au fost amplasate sanctuare de tip rectangular și circular, unele din calcar, altele din andezit.

Așezarea civilă se întindea pe zeci de terase, fiind cea mai mare locuire dacică compactă cunoscută. Cuprindea: grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuție a apei potabile. Într-una din locuințe a fost descoperit vasul ceramic cu inscripția ”DECEBALUS PER SCORILLO”.

Surse:

Pliante editate de Muzeul Civilizației Dacice și Romane – Deva

Foto: http://gazetavaii.ro/wp/wp-content/uploads/2009/07/cetatile-dacice.jpg

http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2009/06/1b928dd2022e136bac713e435cf7b0a8.jpg