Severinul

Un muzeu în aer liber

Oraşul în care am primit suflul vieţii simţind îmbrăţişarea ocrotitoare şi sărutul blând al mamei se numeşte Drobeta Turnu – Severin. Acesta este reşedinţa judeţului Mehedinţi, fiind situat pe malul stâng al Dunării, ceea ce îl face să devină un oraş cald şi luminos. Severinul este ţinutul migdalului, smochinului, liliacului, teiului şi castanului. Străzile îi sunt largi şi cad perpendicular pe Dunăre sau merg paralel cu ea, arătând ca o tablă de şah.

Etimologia numelui medieval al Cetăţii Severinului are trei origini: una latină, de la împăratul Septimiu Severus; una slavă asociată cuvântului „severnâi”, tradus prin cuvântul „nordic”; una religioasă asociată Sfântului Severin de Noricum, protector al bisericii latine.

Severinul meu a fost şi casa unor personalităţi precum: Gheorghe Anghel (sculptor), Gheorghe Ţiţeica (matematician), Ştefan Odobleja („părintele ciberneticii”), I.G. Bibicescu (guvernator al Băncii Naţionale a României), Theodor Costescu (finanţatorul Palatului Culturii şi al Colegiului Naţional „Traian”).

Acest spaţiu reprezintă o punte între oraşul antic Drobeta şi oraşul modern Drobeta Turnu – Severin. Drobeta înseamnă începutul neamului românesc prin intrarea lui Traian care aducea cu el cultura romană. Mai târziu, Carol I a adus pe aceste pământuri lumea occidentală, dând naştere oraşului modern.

Severinul are rangul unui muzeu în aer liber datorită vremurilor îndelungate din care îşi trage esenţa istorică.

Muzeul Regional Porţile de Fier este un adevărat centru de „iradiere” culturală şi patriotică, contribuind la educaţia locuitorilor. De la fondarea sa in 1912, a devenit o instituţie de referinţă în muzeografia românească. Expoziţiile sunt încântătoare şi depăşesc latura timpului prezentând vestigiile strămoşilor noştri.

Muzeul de Artă etalează mari valori ale artei feudale româneşti şi creaţii artistice, păstrând semnăturile lui Grigorescu, Tonitza, Paladi.

Biblioteca I.G. Bibicescu constituie cea mai bogată donaţie de carte din România, însumând peste 30.000 de volume.

Castelul de Apă este un monument emblematic pentru severineni, pentru că oferă o identitate aparte oraşului prin aşezarea sa giratorie în axul principal al urbei.

Tânăra generaţie dispune de o casă de instrucţie şi educaţie unde să-şi însuşească noţiuni artistice. Această instituţie poartă numele de Casa Tineretului.

Severinul este şi un oraş al parcurilor şi al grădinilor.

Parcul Dragalina se găseşte pe faleza Dunării şi include ruinele Cetăţii Severinului.

Parcul Rozelor găzduieşte monumentul – criptă al Eroilor.

Parcul Central adăposteşte busturile împăratului Traian şi al regelui Decebal.

În Parcul Colegiului Naţional „Traian” se găseşte bustul lui M. Eminescu şi grupul statuar „Theodor Costescu şi elevul”.

În aceste parcuri cresc arbori rari precum magnolia, arborele de lalea şi Ginkgo Biloba, cea mai veche plantă de pe planetă, numită şi „fosila vie”.

În faţa Palatului Cultural, se află Fântâna Cinetică, fiind numită şi „Hora de la Bălăciţa” datorită combinaţiei îndrăzneţe de lumină şi mişcare.

Parcul Muzeului Porţile de Fier adăposteşte ruinele civilizaţiei daco-romane: castrul roman, piciorul podului de peste Dunăre al lui Traian, construit între 103 şi 105 de Apolodor din Damasc, o fântână rotundă, în mijlocul căreia femeia dacă varsă un ulcior de apă.

Stilul predominant al clădirilor construite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX este cel neoclasic. În jurul străzilor principale sunt amplasate locuinţe în construcţii cochete (vile), înconjurate de mulţi arbori.

Oricine vizitează oraşul va fi încântat să pătrundă în ctitoriile spirituale ale municipiului dunărean. Valoarea şi frumuseţea acestor locaşuri de cult sunt date de picturile interioare.

Severinul nu reprezintă un oraş de graniţă, pentru că fluviul Dunărea a fost o invitaţie între cele două maluri, unind românii şi sârbii. Severinul a fost şi este un oraş deschis valorilor occidentale.