Mulţi dintre tinerii de astăzi îşi petrec timpul liber şi nu numai,  prin diferite cluburi şi puburi. A fi tậnar reprezintă nu numai un motiv pentru a te distra, dar chiar duce această opţiune către obligaţie. Şi pậnă la urmă…dacă reuşim să echilibrăm distracţia cu responsabilităţile, cine ar trebui să ne condamne?!

Punkerii sunt cei ce, vrậnd nevrậnd, reprezintă pata de culoare a societăţii, fără niciun sens peiorativ. Şi cum am observat că acest curent îşi face loc din ce în ce mai mult în România, mi s-a părut interesant să îi „trag de limbă”, cu riscul de a mă înţepa în pierce-urile lor. Unii au creşte, alţii sunt anarhişti, iar alţii sunt skateri sau de alte orientări sportivo- spirituale. Ceea ce apreciez la ei este lipsă de inhibiţii. Sunt ei înşişi 100%: expresivi, coloraţi, energici. Să fie ei tipul de elevi rebeli, cei care au plătit jumătate din fondul şcolii pentru că au spart ferestrele şi au „afumat” tavanul?! Greu de spus. Nu sunt singurii „năzdrăvani”. Lookul lor aduce a Blaxy Girls.

Hip-hop-erii sunt nişte băieţi musculoşi, duri şi cu aspiraţii înalte. Cam asta inspira la prima vedere, dacă reuşeşti să vezi dincolo de „bling-bling-urile” lor impunătoare. Curentul hip-hop s-a născut la începutul anilor 70 pe străzile New York-ului.  După mai bine de trei decenii de la începuturile sale, hip-hop-ul a cucerit cele cinci continente şi s-a transformat într-o industrie de miliarde de dolari. Să fie „uniforma” lor de băieţi răi, tatuajele de multe ori cu motive religioase sau stilul lor direct şi necenzurat ceea ce atrage din ce în ce mai mulţi adolescenţi către această „sectă”? Dacă interesul lor pentru grandoare se menţine şi pe plan profesional, atunci ar trebui scuzate vestimentaţia şi caracterul specific. Hip-hopul românesc este reprezentat de Sisu şi Puya, BUG Mafia şi trupe underground mai puţin cunoscute.

Rockerii sunt mai vechii „ rebeli” ai României. Fie că ascultă rock „cuminte”, alternativ, sau mesaje spuse cu „voce tare” prin metal, vestimentaţia în care predomina negrul îi transformă în nişte îngeri întunecaţi ai societăţii. Unii sunt păzitori, alţii nu se rezumă la catacterul decorativ al ţintelor şi obiectelor ascuţite din jur şi uneori „ se manifestă”. Glumesc, din fericire, cunosc suficienţi rockeri încật să afirm că gusturile muzicale nu influenţează esenţa umană. Un sfat prietenesc pentru amatori : evita să fii catalogat „emo” de către un rocker. Şi doamne fereşte să te iei de „Iris”!

Bineînţeles că în funcţie de gusturile muzicale, putem extinde subiectul pentru „o mie şi una de nopţi”. Concluzionez, însă, că acest material este doar o portretizare caricaturală a aparenţei de azi şi trebuie luat în considerare că orice curent trebuie analizat în profunzime pentru a fi etichetat în mod obiectiv. Din fericire, însă, „adolescentimea” actuală prezintă personalităţi puternice şi nu mă îndoiesc că fiecare luptă pentru a-şi promova formaţia preferată, genul muzical şi de ce nu, stilul de viaţă.