Recent , atât cinefilii cât şi presa românească , ce a început să promoveze capodoperele autohtone ,  au făcut marea descoperire că şi filmele româneşti pot avea succes în rândul celor mai critici dintre critici. În ultimul timp , explozia de filme româneşti mediatizate , apreciate , premiate şi discutate concurează cu tradiţia românului de a se conforma în faţa poluarii culturale promovate la televizor.

De câţiva ani încoace , nu numai bunicele noastre , intoxicate de atâta americanism , urmăresc filmele româneşti . Generaţia tânără , atât de greu de satisfăcut din cauza principiilor „occidentale”, a ajuns la concluzia că se poate regăsi în noile producţii autohtone precum „Filantropica” , „Legături bolnăvicioase”, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, „Furia” şi multe altele.

Ca în cazul oricărei pieţe , şi cea a filmului presupune anumite condiţii pentru ca un produs să aibă succes. Astfel , regizorii români au evoluat de la punerea în scenă a bătăliilor lui Mihai Viteazul la abordarea unor teme actuale precum drogurile , traficul de carne vie , iubirea obsesivă şi avortul.

Un film românesc premiat la Cannes este „4 luni , 3 săptămâni şi 2 zile”, regizat de Cristian Mungiu. Filmul , rezumat în formula „perioada comunistă + studentă din România = avort urgent şi ilegal”, a avut un mare impact asupra criticilor , atingându-şi ţelul de a vorbi deschis despre o perioadă tristă din istoria ţării noastre. Premiera sa în România a fost aşteptată cu multă nerăbdare , mai ales după ce regizorul s-a întors în ţară cu premiul Palm d’Or. Una peste alta , cu ocazia acestui eveniment , şi presa românească şi-a dat seama că este vorba despre un subiect „fierbinte”.

Tendinţa de a produce filme realiste, în detrimentul celor de tip american cu happy-end, se evidenţiază şi în „Weekend cu mama”, peliculă românească recentă. Fidel realităţii dure a vieţii de stradă, filmul urmăreşte povestea unei fete crescute de rude, deşi ambii părinţi trăiau. Ea cade victimă mirajului drogurilor şi în final, încercarea mamei sale de a o salva se dovedeşte târzie, ineficientă. Abordarea necenzurată a unor teme delicate precum abandonul, drogurile, molestarea sexuală, traficul de carne vie transformă vizionarea peliculei într-o experienţă educativă, uşor infricoşătoare.

Aşadar , se pare că vraja lui Spielberg începe să-şi piardă efectul asupra românilor , sau cel puţin să facă loc şi unor talente autohtone. Deşi este evident că Steven Spielberg nu va sta curând la masă alături de Cristian Mungiu , schimbând impresii şi împărţindu-şi lumea filmului ca doi lideri mondiali , este clar că domeniul cinematografiei româneşti începe să fie văzut cu alţi ochi. Acest lucru nu poate decât să ne aducă mândrie şi să motiveze viitori producători , azi pe băncile şcolii , să demareze proiecte cel puţin la fel de interesante ca cele pe care le putem urmări acum în cinematografele româneşti şi nu numai.

Sursa : www.cinemagia.ro