„Să fie ca-n viaţă. Să faceţi cum spunem noi”. Acestea sunt cateva din cuvintele care descriu mai exact o perioada de zbucium si de intense atrocitati. Ele apar in filmul Reconstituirea, film care la 3 zile de la lansarea lui in 1970 este interzis categoric de catre regimul comunist. In aceste cuvinte stau parca esenta si problema comunismului care conisdera ca viata poate fi dirijata dupa bunul plac al unei mani de oameni.

Regizat de Lucian Pintilie, filmul are o distrbutie de exceptie: George Mihaita, Vladimir Gaitan, Emil Botta, Ernest Maftei si George Constantin. Filmul este bazat pe  povestea omonima  a lui Horia Patrascu care s-a implicat si in scrierea scenariului. Recent a fost declarat cel mai bun film romanesc a tuturor timpurilor de catre Asociatia Criticilor de Film din Romania.

Ceea ce la inceput pare o simpla procedura de reconstituire se dovedeste pana la urma o tortura emotionala si foarte puternica asupra doi tineri care, in urma cu o saptamana, s-au imbatat si au spart capul unui chelner. Cei doi tineri Vuica (George Mihaita) si Nicu (Vladimir Gaitan) trebuie sa refaca evenimentele pertecute cu o saptamana in urma la localul „Pescarusul” pentru ca autoritatile sa realizeze un film educative care urma sa fie difuzat in cinema si locuri publice. Recontituirea urma sa fie o lectie pentru tot tineretul.

Actiunea este marcata de zgomotul provenind de la excalamtiile suporterilor si publicului venit sa vada un meci. Aceste zgomote de fond, parca puncteaza momentele cele mai grele ale filmului conferindu-i un efect puternic.

Cei doi protagonisti, impresurati de autoritati de autoritati , sunt obligati sa refaca pas cu pas evenimentele. Procurorul impreuna cu o echipa de cineasti si un profesor universitar sunt cei care trebuie sa supervizeze toata procedura. Unul dintre personajele cele mai interesante, profesorul este cel care, observand societatea in declin al acelei vremi nu este capabil sa faca nimic ci doar priveste cu uimire cele intamplate.

Finalul filmului este unul surprinzator, fiind mai grav decat chiar fapta in sine.  Comcluzia este ca omul nu este capabil sa controleze consecintele actiunilor pe care le face, dar devine responsabil in fata tutuor atunci cand in mod constient abuza de putere pentru a-si indeplini propriile scopuri.

Sursa poza: cinemarx.ro