Toamna in Bucurestiul  Primului Razboi Mondial. Pe cerul intunecat, avioanele nemtesti isi cascau gura larg, scuipand nenorocire pe pamant. Strazile pline de ruine impiedicau damele sa iasa la plimbare la Sosea. Din localurile ramase inca neatinse, o muzica miscatoare se aude, o voce se evidentiaza dintre glasurile frante. Este vocea lui Zavaidoc, unul dintre cei mai cunsocuti lautari ai perioadei interbelice.

Avea ochii  caprui, par negru si o cicatrice deasupra buzei si era mic de inaltime. Dar nimic din aceste lucruri nu conta deoarece vocea lui stapanea totul. Multe femei iubeau aceasta voce si chiar s-a intamplat sa il caute la Bucuresti ca sa se convinga singure daca este sau nu insurat.

Zavaidoc , pe numele lui adevarat Marin Teodorescu a fost fiul lautarului Tanase Teodorescu. Se spune despre acesta din urma ca obisnuia sa isi ia copii sub suba si iarna sa-i duca cu el la petreceri si nunti. Nu stim daca pasiunea pentru muzica a venit de aici sau dintr-o pornire fireasca si un talent nativ, dar un lucru e sigur: Zavaidoc a ramas in constiinta poporului.

Intre 1916 si 1918 Marin Tanase esteinsarcinat sa inveselesca pe ofiterii serviciului militar, tot din aceasta  perioada se crede ca s-a pricopsit cu numele de scena.  Generalul Traian Mosoiu  l-a poreclit dupa  varianta populara ,,zavaidoaca”. Se pare ca numele i s-a potrivit de minune avand in vedere intelesul  din care deriva: fire uite, om vesel si pus pe nebunii, neastamparat si nabadios.

Pe timp de razboi continua sa cante impreuna cu alti artisti, avand ca scop principal inveselirea armatelor romanesti de pe front. A cantat astfel alaturi de fratele sau Vasile, George Enescu, Maria Ventura, taraful lui Fanica Luca, Nicu Buica si Cristache Ciolac.

Dupa terminarea razboiului, Bucurestiul devine mediul propice pentru artistii vremii. Zavaidoc devine tot mai cunoscut si solicitat. Chiar daca ii este propus sa cante pentru Opera, acesta prefera sa cante in diferite localuri. Este invitat in alte localitati: Pitesti, Arad, Iasi, Targoviste, Ploiesti, Cernauti, Timisoara si multe altele. De asemenea canta si in strainatate in Bulgaria, Cehoslovacia, Franta, Rusia, Ucraina si Ungaria.

Pe la mijlocul anilor douazeci semneaza primele contracte cu casele de discuri precum: Columbia, His Master’s Voice, Odeon si Cristal. Aceste discuri cuprind melodiile: De cand m-a aflat multimea, Dragostea e ca o raie, Foaie verde spic de grau, Marie si Marioara, Pe deal, pe la Cornatel sau  Cantecul lui Zavaidoc.

In anul 1944 tragedia se abate asupra lui Zavaidoc. Bombardamentele din acea vreme il surprind in capitala. El si familia lui scapa-pe atunci cel de-al treilea copil nu-i era inca nascut- dar sora lui Zoe, moare lasand in urma cinci copii. Casa lui este distrusa iar viata lui Zavaidoc in scurt timp o ia pe un fagas tragic. Din cauza necazurilor cade la pat si se imbolnaveste grav. Pana in momentul mortii lui, la 13 ianuarie 1945, Zavaidoc isi petrece timpul prin spitale nemaiavand ocazia sa cante public.

Bucurestiul interbelic. Daca am face o calatorie in timp si am lua tramvaiul pe bulevardul Elisabeta inspre gradina Cismigiu, am gasi localul „Ciresica”. Aici spuma Bucurestiului se aduna sa asculte vocea frumoasa a artistului. Pentru calatori statia de acolo era cunoscuta sub denumirea de Zavaidoc.  Printre sunteul pasilor si forfota caracteristica strazii, vocea vatmanului care strabate anii ar striga  pentru calatorii tramvaiului: ,,Da-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”.

Sursa: centrul-cultural-pitesti.ro