Corneliu Baba10.0101

Intotdeauna am fost preocupata de arta portretelor, atat in fotografie cat si in pictura. Mi se pare a fi una dintre cele mai bune modalitati de a scoate in evidenta trasaturile sufletesti ale unei persoane. Portretul unei persoane prinde glas cand il privesti.

Tocmai de aceea as vrea sa scriu despre marele pictor roman Corneliu Baba (18 noiembrie 1906, Craiova – 29 decembrie 1997, Bucuresti ) si despre arta sa.

Arta pictorului consta in specializarea acestuia in arta portretelor, bineinteles a pictat si alte tipuri de tablouri sau ilustratii de carti. Intr-o serie de tablouri – “Intoarcerea de la camp (1943), “Taranii”(1953), “Odihna la camp”(1954) – pictorul redescopera universul si figurile taranilor ca un simbol al permanentei. A fost de asemenea fascinat de peisajele veneţiene şi spaniole; insa portretele lui sunt cele care ii caracterizeaza munca.

Corneliu Baba lucra în tradiţia Marilor Maeştri, nefiind nici un modernist, dar nici un realist.

Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influenţă impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii Maeştri Spanioli. El a fost comparat de critici cu marele Francisco Goya.

Pictorul a imprumutat arta jocului de lumini de la Rembrandt van Rjin si o foloseste cu maiestrie in cele mai multe portrete ale sale. Aceste din urma portrete sunt ale unor mari personalitati cum ar fi Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi; exact in aceeasi modalitate pictau si ceilalti mari artisti renascentisti, cuvantul cheie fiind personalitati umane

Un alt lucru impresionant ce se regaseste la Corneliu Baba, este faptul ca isi pregatea portretele, la fel cum facea si Rembrandt, printr-un numar urias de schite ale mainilor sau ochilor. Tablourile lui Corneliu Baba erau realizate in asa fel incat sa se vada clar, fara sa aiba vreo urma de ermetism, ceea ce faceau, credeau sau simteau persoanele pictate in momentul respectiv. Esential pentru acest pictor roman era reprezentarea realitatii si preocuparea pentru inovarea in exprimare.

“Si-a marcat in chip absolut epoca si contemporanii, pe care ii lasa mai bogati si mai vulnerabili. (…) Ne ramane speranta ca memoria sa concureze viata, ca netimpul vesniciei sa ne mai viziteze timpul” – Cornel Radu Constantinescu , Adevarul, 30 decembrie 1997.

Distinctii:

• Premiul de Stat (1953, 1954),
• Medalia de Aur la Expozitia Internationala de la Varsovia (1955),
• Medalia de Aur la Expozitia Internationala de ilustratie de carte – Leipzig (1960),
• Premiul pentru portret la Trienala de arta – Sofia (1973);

Am descoperit de curand aceasta carte care prezinta atat opera cat si viata lui Corneliu Baba, ea se numeste  Corneliu Baba scrisa de Pavel Susara – critic de arta contemporana, Editura Parkstone Press, 2007, limba engleza.

Sursa: Wikipedia