Horatiu Malaele

„Am calculit….am calculot……am calculat…ieşeau 74. 74 ce?!!?”

Cred că 74 mii.. sau milioane de mulţumiri domnului Horaţiu Mălăele că ne face viaţa mai veselă şi mai colorată. Fiind în acelaşi timp actor, regizor de teatru, şi mai nou de film, caricaturist, scriitor şi, nu în ultimul rând, obiectul adoraţiei noastre, ne-a făcut să uităm complet de plictiseală. Şi doar atât ar fi de ajuns, dar reuşeşte acest lucru într-un mod cât se poate de interesant, cu lacrimi de fericire în colţul ochilor, cu multă energie, imagianţie şi spontaneitate. Toate acestea vin atât din partea lui, cât şi din partea noastră, a spectatorilor, pentru că nu putem rămâne indiferenţi la un asemenea spectacol al comediei împletite cu drama (asta pentru că „ridendo castigat mores”) şi al talentului ce se dezvăluie în toată plenitudinea sa.

„Actorul este un om care izvorăşte continuu şi care caută permanent”.

Nu pot decât să-l iubesc pe actorul Horaţiu Mălăele pentru simplul fapt că fiecare piesă jucată devine magie şi fiecare replică, un hohot de râs. Mai bătrâni, mai tineri, toţi am avut prilejul să-l vedem la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, Teatrul Nottara, Teatrul Bulandra, Studioul Casandra sau peste tot prin ţară fiind El (De ce dormi iubito, de Jos Vandela), Ion (Aceşti îngeri trişti, de D.R.Popescu), Scapino (Scapino, de Molière), Poche-Chandebise (Puricele, de Georges Feydeau), Lelio (Mincinosul, de Carlo Goldoni), Profesorul (Lecţia, de Eugene Ionesco), Neînţelesul (Podu, de Horaţiu Mălăele), Vanea (Unchiul Vanea, de A.P.Cehov)…şi mulţi alţii, astfel încât se poate spune că Horaţiu Mălăele a vizitat toate ţările şi toate timpurile aducându-ne nouă câte puţin din fiecare.

„Sunt un om obişnuit care încearcă să comunice cu lumea”.

Horaţiu Mălăele comunică cu lumea aşa cum ştie el mai bine – prin teatru. Chiar şi filmul lansat de curând, Nunta mută, poartă pecetea aceasta. Povestea reală pe care s-a construit scenariul filmului conţine veritabile momente teatrale. În anul 1953, anul morţii lui Stalin, nişte săteni au sfidat doliul impus de acest eveniment şi au organizat o nuntă mută. Urmările acestei neascultări le descoperiţi doar urmărind filmul. Încărcat de simbolism şi foarte dens în ceea ce priveşte faptele, replicile, detaliile, filmul binedispune, aduce chiar veselie, dar ascunde un sens tragic. Faţa aceasta a istoriei trebuie cunoscută de cei tineri, pentru ca astfel de poveşti să nu mai fie spuse de către bunici nepoţilor. Tocmai acest lucru a încercat sa-l comunice regizorul lumii întregi. Nunta mută este un film care a generat diverse opinii, unele favorabile, altele negative, dar cu siguranţă merită văzut.

Personalitate complexă, Horaţiu Mălăele încă uimeşte prin vitaliatea cu care duce la îndeplinire fiecare din proiectele sale. Şi pentru ca ele să traseze un cerc perfect, cartea sa, Horaţiu despre Mălăele, împreună cu amuzantele sale caricaturi ţin o prelegere despre îmbinarea artelor într-o singură conştiinţă „condamnată să încapă în a fost odată”.