Munte cu legendă, Ceahlăul, are povestea lui. Povestea Babei Dochia, un mit românesc care simbolizează venirea primăverii. De Baba Dochia, îmi aduc aminte pe 1 martie deoarece este primăvară, dar încă îţi mai trebuiesc “cojoace”.

Legenda pe care o ştiu eu de la a mea bunică, are legatură cu Marţişorul, dar şi cu Dragobetele, acestea două fiind sărbători ale primăverii şi nume sugestive în următoarea legendă.

Se spune că a fost odată, o femeie careia i se zicea Baba Dochia. Aceasta avea la rândul ei un baiat frumos – Dragobetele, care era mândria ei. Însă într-o zi, Dragobetele s-a îndrăgostit până peste cap de o fată frumoasă şi tânăra ca primavara. Această tânăra frumoasă, urma să devină soţia lui Dragobete, însă fara acordul Dochiei.

Baba Dochia pentru a se răzbuna şi pentru a îşi necăji nora, îi dă într-o zi rece de iarnă un ghem de lână neagra şi îi spune următoarele: „Du-te la pârâu şi spală acest ghem, să te întorci acasă abia când acesta devine alb şi curat!”. Fata fără să ştie nimic pleacă şi în curând se află la pârâu. După mai multe ore tânăra încă încerca din răsputeri să albească ghemul. Chiar dacă avea degetele de la mâini şiroind de sange şi era îngheţată de frig, aceasta nu putea să plece acasă până nu îşi îndeplinea sarcina.

Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită  aceasta a plecat spre casă, dar soacra sa, auzind povestea fetei,  a acuzat-o că acela ce i-a dat floarea nu era un simplu prieten- fata l-a numit Mărţişor pe acesta, nerecunoscându-l pe Iisus Hristos.

După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să înghețe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră.

Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi ele pot vorbi de la sine spunând povestea Babei.