Obiectul vestimentar cel mai cunoscut din traditia romaneasca este ia. Folosita de secole, ia nu si-a pierdut utilizarea nici in zilele noastre, fiind adaptata ultimelor cerinte in materie de moda. Era amprenta romancelor in special. Ia era confectionata din in, canepa, lana depinde de zona teritoriala in care era purtata, dar in zilele noastre se foloseste mai degraba bumbac tors si/sau matase.

Portul romanesc a ajuns apreciat si peste hotare, multi straini, in special femeile adopta o astfel de piesa in vestimentatia lor, pentru ca in zilele de vara nimica nu este mai racoros, lejer, seducator ca o ie.

Dupa cum am spus mai devreme, ia era diferita in fiecare teritoriu al Romaniei, atata ca model, broderie, dar si ca material din care erau confectionate. Oltenia, Muntenia si Dobrogea foloseau materiale mai subtiri pentru confectionarea lor, comparative cu Transilvania si Moldova. Chiar daca in zilele noastre acestea se fac mai degraba in fabrici specializate, pe vremuri erau in totalitate lucrate de mana, de femeile imaginate de-a lungul anilor in povestile romanesti, stand pe prispa casei. Pana si broderia era facuta cu mana, ceea ce era o munca migaloasa. Ea era inspirata de cele mai multe ori din natura, avand forma frunzelor, diferitelor flori etc, dar nu numai.

Ia se mai diferentiaza pe langa modul de confectionare prin anumite elemente: tipul de deschidere a gulerului (in “V”, rotund, etc), modul de taiere si structura al tiparului si metoda de insertie a manecilor. Mai apoi gulerul s-a transformat in nasturi sau snur si astfel ia se transforma intre creatza si drepta la gat. Daca pe vremuri era dintr-o singura bucata constiituind toata imbracamintea, apoi s-a impartit, lunadu-si rolul de camasa si fiind asociata cu poala.

Este tinuta perfecta, mai ales intr-o zi de vara, si mai toti designerii de moda, straini sau romani, o recomanda.

http://www.copilul.ro/Portul_romanesc_vedeta_sezonului-a738.html