Balada “Miorita” reprezinta un simbol mitic al spiritualitatii romanesti,si apartine celor 4 mituri fundamentale ale poporului roman,asa cum le imparte in categorii marele critic literar George Calinescu,in “estetica basmului”.

-Primul mit este cel etnogenetic,al lui “Traian si al Dochiei”,pus sub semnul lui Marte si al lupului dacic
-Al doilea mit este cel al creatiei posibile doar prin jertfa propriului sau creator, a Mesterului Manole.
-Al treilea mit se refera la mitul erotic,al Zburatorului
-Al patrulea mit este cel al “Mioritei”

Mitul “Mioritei” ocupa un loc central in universul spiritual al poporului roman si ofera deosebita posibilitate de a sonda in adancurile sufletului romanesc.Ea aduna laolalta 3 straturi,extrem de importante pentru produsul finit.Unul se refera la atitudinea tanarului pastor la aflarea vestii ca ceilalti 2 pastori ii planuiesc moartea.Moartea este acceptata cu resemnare,ideea sa nu il ingrozeste pe pastor,ci din contra accepta intreaga situatie cu o intelepciune s resemnare rar intalnite.Moartea nu este pentru el o obsesie tragica,ci modalitatea de a ajunge in viata de apoi,in viata in care toti sunt nemuritori.Asadar conceptia romanilor legata de moarte,are o mare legatura cu credinta,totul fiind acceptat cu resemnare,fara sa ne revoltam impotriva legilor naturii si divinitatii.Al doilea strat dse refera la aspiratia oculta spre armonia si ordinea universala,iar o posibila crima ar zdruncina echilibrul universal.Ultimul strat este strans legat de Biblie,deoarece in ultima instanta crima devine o jertfa,apoi o inaltare,culminata cu o purificare a sufletului.

Proportiile mitului au crescut atat de tare incat valoarea sa a fost des comparata cu “Divina Commedia” a lui Dante Alighieri.

Mitul prezinta 3 ciobani care coboara in vale cu turmele lor de oi,obicei foarte des intalnit la taranii romani,unul vrancean,unul ungurean,unul moldovean.Miorita,o oita foarte nazdravana ii dezvaluie ciobanului moldovean,ca ceilalti doi ciobani ii planuiesc moartea.

In presimtirea mortii,ciobanasul isi pregateste chiar un eden terestru,ciobanesc:

Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fii mor
În câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice aproape,
În strunga de oi
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să –mi aud câinii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc ,
Mult zice cu foc!
Vântul când va bate
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strange,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge

În versiunea lui Vasile Alecsandri, acest mit este o capodoperă,si as putea adaga ca va ramane mereu o ilustrare a sufletului romanesc.

Sursa:www.rightwords.ro
www.wikipedia.org