Romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor in fiecare an pe data de 24 iunie. In sudul Romaniei ea este cunoscuta sub numele de Dragaica. Aceasta sarbatoare sta sub semnul cultului vegetatiei si al fecunditatii si reprezinta un amestec al fascinatiei, al crestinismului si al vrajitoriei. Romanii cred ca aceasta noapte este magica, cand minunile sunt posibile, pentru ca atat fortele benefice cat si cele negative ajung la apogeu.
Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult geto-dac al Soarelui, denumirea fiind preluata probabil, de la Diana, zeita silvestra. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Legendele spun ca Sanzienele sunt fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele mai poarta numele de „Iele” care se prind intr-o hora ametitor de atragatoare pentru tinerii flacai. Se credea ca baietii nu trebuie sa hoinareasca prin paduri sau pe campii in noaptea de sanziene deoarece puteau fi atrasi in hora fara de sfarsit a frumoaselor zeite, ramanand schiloditi pe viata. Nici femeile care nu le sarbatoresc pe data de 24 iunie nu scapa usor si prin razbunarea lor, Sanzienele le pocesc gura. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre ele stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.
Ielele „dau puteri” deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina.
Sanzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. In unele zone ale tarii se arunca pe case cununi din flori ale barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. Cununa cazuta era aruncata inca de cateva ori, pentru ca fata macar sa stie cati ani are de asteptat! Uneori, cununa era aruncata pe coltul casei, fata venind sa o ia a doua zi dis-de-dimineata; emotionata, ducea cununa in ocolul vitelor, iar aici, cu ochii inchisi, dand-o de mancare unei vite; se spune ca dupa cum arata aceasta vita, asa urma sa arate si viitorul sot. In ajunul sarbatorii, spre seara, copiii aduna sanziene şi le pun pe la portile caselor, cate una pentru fiecare casean; se credea ca a cui sanziana va fi vestejita a doua zi, acela va muri inaintea celorlalti.
In alte zone ale tarii in zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege “Dragaica”, o fata propusa dintr-un gup de sapte. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau, iar celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare, iar la rascruci fetele se prind in hora si joaca voioase.
Inca un mijloc prin care fetele il folosesc pentru a-si afla ursitul este acela ca in noaptea de sanziene sa isi puna sub perna pe care dorm flori de sanziene legate cu o ata rosie de un fir de busuioc impreuna cu oglinda si peria pe care tanara fata le foloseste inainte de a adormi. Se crede ca in acea noapte ursitul se arata in vis si astfel ele vor sti cine este atunci cand le apare in cale.
In zori, babele strangeau roua sanzienelor intr-o carpa alba, intr-o panza noua, apoi o storceau intr-o oala noua, iar in drum spre casa, babele nu vorbeau deloc si nu trebuiau sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea erau implinite se credea ca cine se va spala cu acea roua va fi sanatos peste an.
Toate acestea suna ca o poveste, credinta sau superstitiile bizare, depasite de timpurile pe care le traim si, totusi ramase adanc in traditia noastra populara. Daca aveti vreodata ocazia, nu scapati prilejul de a participa la aceste datini strabune si veti trai momente unice si de intensa bucurie.
Surse de informare:
loading...
loading...

Zone Studio Oradea
Legenda Marelui Lup Alb
Mitul mesterului Manole
Vulcanii Noroioşi, o curată minune
Romania te iubesc. Inca!
Caracal, un oras "minunat"
Cel mai misto post de pana acum. Bravo 5 pct
loading...
loading...
Mi-am pus si eu busuioc sub perna intr-un an si am visat un posibil ursit dar nu cred ca va fi acelasi. pe cel din vis nu l-am vazut inca pana acum:p
loading...
loading...
Multumesc mult Andreea, punctele se intorc si la tine si Ramona ai rabdare ca cine stie de unde apare…
loading...
loading...
Loredana, sa stii ca faza cu busuiocul chiar functioneaza. Am o prietena care a facut asa cum spune Ramona si l-a vazut exact pe cel care i-a devenit logodnic si sot un an mai tarziu.
loading...
loading...
eu cred că aveam vreo 16 ani…poate mi s-a arătat eronat că nu eram bună de măritiş:D
loading...
loading...
Ramona, se poate sa se fi aratat si eronat, dar stiu ca atunci cand nu e timpul nu iti apare nimic in vis sau fata lui este in ceata. Stiu si eu astea de la bunica. Alexandru ms a mia oara pentru confirmare.
loading...
loading...
Aaa. chiar ..dacă stau bine să mă gândesc..nu i-am văzut prea bine faţa..doar şuviţele erau negre ca tăciunele şi strălucitoare..şi eu scoteam apa de la fântână pt el
loading...
loading...
Am o carte care explica visele si m-am uitat acum pentru tine iar “fantana” din vis simbolizeaza o forma de contact cu strafundurile fiintei noastre, cu propriile emotii.
loading...
loading...
Frumos articol.
loading...
loading...
Multumesc Radu!
loading...
loading...
Frumos articol si sa stii ca mitul Ielelor a inflacarat chiar si imaginatia scriitorilor. Recomand piesa de teatru a lui Radu Stanca- Jocul Ielelor.
loading...
loading...
Multumesc Elena, eu am studiat acum ceva ani buni, in liceu opera “Jocul Ielelor” a lui Camil Petrescu.
loading...
loading...