Una dintre „calitatile” poporului roman este acela de a face sincretism din orice provine din afara. Din pacate acest sincretism se dovedeste mai mult o mutatie care anuleaza vechiile datini si obiceiuri pe care cu timpul le uitam si consideram ca niciodata nu ne mai apartin. De fapt ceea ce va spun  eu acum  nu e ceva nou. Povestea e veche am putea spune. Si exemplele sunt multe: Valentine’s Day, Haloween etc. Le stim cu totii si ne-am saturat sa ni se tot spuna.  Nu vreau sa creez impresia ca va spun ceva nou sau ca doresc sa donjenesc acest gregarism.

In schimb mi-ar placea sa reamintesc si daca se poate sa corectez cateva lucruri pe carre noi le-am adoptat fara acte in regula. De pilda atunci cand vine vorba de dragoste,mai ales, doua obiceuri proaste s-au format Valentine’s Day si trandafirul. Cu Valentine’s Day stiti problema,deci nu am de gand sa insisit pe acest subiect. Dar cu trandafirul, floarea dragostei, nobila si slabatica ce mai am?

Lucrurile stau in felul urmator: floarea dragostei la romani este de fapt busuiocul. Nu trandafirul, sau crinul sau alta buruiana devenita vedeta peste noapte. Busuiocul la romani a reprezentat dintotdeauna dragostea si chiar se crede ca aduce noroc si iubire pentru cei care-l poarta.

Se spune ca busuiocul a luat nastere din cauza unei dragoste neimpartasite dintre o tanara si un baiat. Legenda spune ca fata frumoasa a murit de tanara iar iubitul ei indurerat mergea in fiecare zi sa planga la mormantul ei. In scurt timp in locul unde lacrimile iubitului se scurgeau, a rasarit o floare care avea un miros frumos. Miracolul era cu atat mai mare cu cat in acea vreme in toata tara era mare arsita si toate plantele erau vestejite. Floarea a fost botezata dupa numele feciorului indragostit, adica Busuioc.

Fetele il purtau in cap sau la salba atunci cand mergeau duminica la biserica, la joc sau al diferite intruniri ale satului. Baietii de asemenea si-l punea in caciuli si palarii. Busuiocul era si o planta care se folosea la descantece ca sa alunge raul din calea tinerilor si sa aduca dragoste.

Fetele obisnuiau sa stranga busuioc si rostind un descantec sa-l puna sub perna noaptea, intr-un anumit moment al anului. Se spune ca astfel, fata visa noaptea chipul alesului inimii.  De altfel in fiecare parte a tarii au existat diferite obiceiuri legate de busuioc si cum acesta ar putea face farmece de dragoste.