La prima vedere, nu ai zice că banala plantă, pe care noi o numim soc, prezintă atât de multe virtuți terapeutice și că a fost îndelung studiată, de către cercetători.

Sambucus Nigra, pe numele său științific, este un arbust de origine eurasiatică ce crește în Europa, nord-vestul Africii si sud-vestul Asiei, înalt de aproximativ 4-5 metri, care se dezvoltă pe orice tip de sol, dar preferă cu precădere locurile însorite.

Puțină lume știe că această plantă medicinală folosită adesea și ca ornament este otrăvitoare pentru mamifere, întrucât toate părțile sale, cu excepția florilor și a fructelor coapte, conțin substanțe letale.

În România, țările balcanice și în nordul Europei se prepară celebra băutură răcoritoare, numită socată, făcută din fructe acestei plante miraculoase ; tot din fructe se mai pregătesc și gemuri, dulcețuri sau jeleuri.

Însă, acest arbust este cel mai adesea întrebuințat în medicina naturistă sub diverse forme, fie ca ceai, fie ca ingredient în diferite remedii sau tincturi, pentru tratarea unor boli precum SIDA, cancer, leucemie, vindecarea bolilor degenerative, pentru scăderea în greutate, gripă, guturai, constipație, herpes sau ca adjuvant în tratamentul infecției cu HIV.

Moduri de preparare

Ceaiul din fructe de soc este cel mai ușor de pregătit, prin simpla tăiere a florilor și a fructelor și expunerea lor la soare. După ce planta a fost uscată, se poate folosi, fie pentru a se face o infuzie, fie se pune în râșnița de cafea, pentru a o transforma în pulbere.

Pentru a obține o tinctură  din fructe de soc este suficient să puneți 15 linguri de pulbere în 400 de ml de alcool, de 50 de grade, și să lăsați le lăsați la macerat, vreme de două săptămâni.

Tot prin macerare se obține și uleiul de soc : cele 15 linguri de pelbere se adaugă, de data aceasta, peste 500 de ml de ulei de floarea soarelui sau de masline, se lasă la macerat timp de două săptămâni și apoi se strecoară licoarea rezultată.

Deși este un remediu folosit și în tratamente cosmetice, socul are si cotraindicații : atunci când este folosit în cantități prea mari dă și reacții adverse precum stări de vomă, arsuri stomacale, inflamarea gâtului sau dificultăți de respirație.

În popor este considerat ca fiind plantă magică, iar în unele sate din nordul țării există credința populară că socul este ocrotit de duhuri.